De vorbă cu moleculele NGF și proNGF

Într-o zi un om avea o cretă colorată

Într-o zi din mâna lui pe asfaltul prăfuit

au început să apară la început firave, multicolore

molecule NGF ținându-se languros de mâinile tentaculare.

privindu-le mai îndeaproape aveai impresia că nu au pierdut

în timpul elongării,

decât reziduurile intrinseci

oricărui organism vetust din naștere.

Să zicem că pe acolo, exact la intersecția celor mai intense reacții chimice de care erau în stare aceste chestii

ar fi trecut un om cu o cretă albă în mână

un om ale cărui posibilități combinatorii

cereau imperativ complinirea cu o valență periferică a moleculei NGF, mai ales că acestea erau la promoție de ceva vreme.

Atunci brațul lui și-ar fi ieșit din carne

și ca un pod peste moarte, ca o ancoră peste timp

ar fi spart asfaltul inundat de iubire la fel de pasionat și mort cum se chinuie dumnezeu să spargă pentru om

un păcat de care vinovat el însuși se face.

Ș-apoi omul meu, al tău și al tuturor după ce s-a injectat cu pământ parfumat mi-ar zice -

și de-acum pornește lupta

ș-un an doar am, cu dușmanul voit primit în sânge

să opresc timpul care curge

spre decesul neuronilor ce-n grijă-și poartă

dulcea moartă - iubirea.

O, NGF, un an trăiești în mine

rătăcind prin orașele industriale, satele răsfirate

mândrele organe, adăpost căutând.

Și mor...murind cu mine.

Și apoi ea nu știe plecând

că dragostea mi-a expirat, nu din vreo vină bărbătească,

ci pentru că tu ți-ai ejectat precoce toată seva

înșelând neuronul ce de la tine

mântuire și viață veșnică-și voia

Iar acum, la vreme de seară,

din colții tăi de cobră-pickhammer

adânc înfipți în sinapsele mele

nu mai coboară spre venele împietrite

decât plâns de cretă și de asfalt

și de dumnezeu ucis programat.

*High affinity binding between Pro-NGF, sortilin, and p75NTR can result in either survival or programmed cell death (PCD).