Poezie
Analthema
Dimineață
2 min lectură·
Mediu
1.Astăzi mi-a vorbit cel din oglindă
Și mi-a cerut socoteală pentru chibrituri
M-am plecat în genunchi să-i ascult mai bine șoapta
Fiindcă nu mai pot să mai pot să mai fiu.
2.Robotul dictează mecanic după cum urmează,
a, b, c, d, e, f, g ș.a.
Ce adânci îmi simt ochii când se închid
Și trec de la capăt,pe următorul rând, din următoarea
tristețe existențială.
3.Am auzit ceva interesant:
\'\'Veniți de luați lumină...\'\'
Spune-mi te rog că vei veni și tu să iei
lumina.
4.Ei se adunaseră împreună
în clădirea aceea căreia eu nu-i găseam nume
și mi-au spus...
\'\'Ferice de el, a murit în săptămâna învierii
și va ajunge direct în rai\'\'
Își cumpăraseră în leasing speranța de a muri.
Dictează mai departe, mai e puțin
Orologiul bate satanica oră și nu mai pot
5.poezia mea e moartă
mâna mea e moartă
inima mea e moartă
sângele meu e mort
mintea mea e moartă
credința mea e moartă
viața mea e moartă!
6.Și nu mă lasă totuși să mor și eu.
o poezie de duzină, atât de îmbâxită de comercial!
7.Ce durere îmi spintecă trupul
ca piscul unui corb înfipt adânc în soare
Fiindcă venele mele lemnoase s-au făcut
și sângele s-a oprit în cap și în picioare
și iubirea mea, și eu, și tu, și eu, și somnul.
Și totul în mine a ruginit.
001610
0