Poezie

Umbra lui Mircea la Cozia.

1 min lectură·27 iulie 2012

Mediu

e frumoasă iar.

ce trist că are chelie.

se-mparfumează grăbită c-un șprei ieftin

cred că era rexona,

era frumoasă iar.

când ochii plini de lacrimi

se contopesc într-un sărut

cu zarea - ori cu ghena de gunoi

unde recent și-a aruncat cărțile

și biletele de la loto

și inelul de logodnă

și șuvița de păr de la botez.

sta-n genunchi,

ori picior peste picioare.

cu mâinile-ncrucișate,

cu mâinile murdare

și gura plină -

și pieptul gol și cenușiu

și cu ochii cum nu mai știu

îmi arăta cu veselie,

tristețea din oglinda cangrenată.

își mângâia pulpele

și privea sângele cum râde

ah din ea - în sfârșit un zâmbet

și priviri hâde.

pală,rece și lividă

mă privea cu gura-ntredeschisă.

în mijlocul căreia

bulevardul făcea cruce cu Crucea.

moartă-și ducea vremea,

pe frumosul,argintatul sicriu.

lângă care-ndrăgostit ca un Iisus de lume,

eu plâng și vă scriu.

001.333

Mircea Robert. “Umbra lui Mircea la Cozia..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-robert/poezie/14011727/umbra-lui-mircea-la-cozia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.