Poezie
Spre mai bine
visări
1 min lectură·
Mediu
în amfiteatre cea mai
frumoasă epopee începe cu vlăduț și ștefan
care dau și scot și bagă.
priveam,
studenți teleghidați,
programați spre mai bine,
violet.
Oh , eu nu mi-am învățat lecția
niciodată.
spusei blajinului profesor
și tabla crăpa-va pervers
de neștiința care închide știința-mi.
râdeau buzele înfierbântate,
zburda părul hai-hui
autostrăzi suspendate
din fonduri nerambursabile,
spre mai bine.
Îl avem pe se ca reflexiv cu utilizare sintactică
și uneori ca marcă a diatezelor vitrege
care au ucis reflexivul într-o conspirație nocturnă
Priveam,
craniile goale - sărutate de vânt -
pe unde nu mai râd buze,
în care nu mai cresc copaci
și sunete nu mai zboară spre armonia sferelor.
Oh . de pe pod poetul văzu
cum sticla consumată la o orgie,
căzu urmându-și destinul.
în ea oasele lui zăngăneau a marș funebru.
era și toamnă . O luă pe Dâmbovița
spre zări întunecate.
atunci poetul s-a sinucis râzând satanic.
atunci, te iubeam.
001144
0