Poezie

Spre mai bine

visări

1 min lectură·16 noiembrie 2012

Mediu

în amfiteatre cea mai

frumoasă epopee începe cu vlăduț și ștefan

care dau și scot și bagă.

priveam,

studenți teleghidați,

programați spre mai bine,

violet.

Oh , eu nu mi-am învățat lecția

niciodată.

spusei blajinului profesor

și tabla crăpa-va pervers

de neștiința care închide știința-mi.

râdeau buzele înfierbântate,

zburda părul hai-hui

autostrăzi suspendate

din fonduri nerambursabile,

spre mai bine.

Îl avem pe se ca reflexiv cu utilizare sintactică

și uneori ca marcă a diatezelor vitrege

care au ucis reflexivul într-o conspirație nocturnă

Priveam,

craniile goale - sărutate de vânt -

pe unde nu mai râd buze,

în care nu mai cresc copaci

și sunete nu mai zboară spre armonia sferelor.

Oh . de pe pod poetul văzu

cum sticla consumată la o orgie,

căzu urmându-și destinul.

în ea oasele lui zăngăneau a marș funebru.

era și toamnă . O luă pe Dâmbovița

spre zări întunecate.

atunci poetul s-a sinucis râzând satanic.

atunci, te iubeam.

001.152

Mircea Robert. “Spre mai bine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-robert/poezie/14018182/spre-mai-bine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.