despre cum se doarme regulamentar. Mama și revolta

nu, eu nu aș putea niciodată să stau la colț, în genunchi

când mama mă pedepsește pentru că nu am ascultat-o

să nu mai cresc decât în somn, că atunci e mai sănătos, mai liber aproape inconștient

dar mama nu știe că somnul e cea mai lucidă reprezentare a ființei mele și că acolo, în vis, fac toate prostiile pe care mi le interzice societatea în bine cunoscuta viață cotidiană reglementată prin reguli stricte,obscure,mlăștinoase.

să nu mai protesteze atunci organizațiile parentale pro-somn când din ce în ce mai mulți copii devin somnambuli peste noapte și din ce în ce mai mulți adulți suferă de insomnie temperată.

de fiecare dată când încerc să dorm ca la carte ochii mi se fixează într-un fel de stare intermediară în care nici nu dorm, nici nu mă pot mișca. aud în schimb tot ce se întâmplă lângă mine, ba chiar mai mult. aud paramecii cântând protoplasmatic viața celulelor din apele dulci

văd tot ce se vede lângă mine, ba chiar și jumătatea goală a paharului în adevărata ei culoare de femeie gestantă

simt atunci cum cele 206 oase se dezic de realitate

și mă mănâncă de la exterior spre interior de la interior spre alt interior, mai obscur,mai mlăștinos.

cum gura mea ia forma unui strigăt, dar nu pot vedea decât strigătul cum îmi părăsește gura fără sunet, tiptil, deghizat în abur, ca la balurile mascate ale strigătelor de moarte.

ne-ar zice atunci regulamentul să ne îngrijim trupul

mama însăși bărbierindu-l pe tata ar spune că de la o vârstă fața nu mai cade așa de ușor ca în copilărie

chestii utile ca toba de la mașină eliminând fumul gros

o sfoară să nu ne rătăcim prin pădure, sau să ne salvăm viața...

cert e că odată lebăda gătită toți ar fi de acord că nu e proaspătă, deși toți știu că adineauri era vie.

chestii utile, spălatul pe mâini, bețișoarele de ureche,

termometru, tensiometru, lebede parfumate pe lacul tei.

mama zâmbind ca un pictor în fața lui Iisus cerându-i-se să-i reprezinte singurul păcat pe care nu-l poate comite

atotputernic fiind

râsul

latră culorile pe pânză dansul oaselor recompuse din mine

în timpul somnului sănătos adevărata, perena idee de mine.