Poezie
Poem cu Ada. Regres
Deep Space Nine
1 min lectură·
Mediu
dar dacă în altă viață,
și fără pretenții de metempshioză,
m-am văzut o linie neagră, densă și plină
ca aceea a ochilor tăi înconjurând
c-un gard electric inima mea,
ca-n dimineața de Paște
când îngerul și-a scos din pahar Bicul
și-a-nceput să se taie
rîuri de zbor
exuvii în zbor
petale,anemone și stele de marmură
hârșâind a moarte curgeau din el
și aripi murind spărgeau gheața
în delir
lovind obrazul rece, comorbid,
îmbrăcat în uniformă de doliu.
al
Adei.
Ada, bolnavă de tuse cronică
tratată cu regularitate,
nebulizare cu ventolin,
și iar vise
și Ada însăși spunând
că în locul aripilor-pământ
îngerilor le cresc acum pe spinare,
în locuri diametral opuse,
niște muște modificate genetic / OMG
ale căror milioane de aripi
nu mai cară vise spre Zamolxe
muzica lor lugubră
Ada - cântă pentru tine
decesul unui nerv. Sinapsele iubirii fracturate jovial
de puțină moarte electrică. și gardul.
002156
0