Mircea Robert

1. Haide să apucăm! Ajută-mă. Ține-te tot mai bine Să dăm cu poezia de pământ Să lichidăm strofele prea lungi și parfumurile Prea tari 2. Ahh ? Ți-e frică ? Te-ai îmbătat ? unde fugi

1. Pe stradă în drum spre nicăieri,aproape de casă M-am întâlnit cu Poe care fuma nepăsător Din mantia-i ca noaptea cea mai lungă Ieșea in leneș zbor,cântând același trist

1.S-au obosit și crengile să mai plângă de când vântul mătură frunzele și anii S-a închis și fereastra ochiului tău De când soarele a fost ucis și a căzut din ceruri. 2.Și crucile au

1. Ce cauți tu aici singur atât de departe și atât de jos ? Ziua de mâine sau cea de poimâine Când toate trec ascunse Atât de ascunse ca marea pitită într-un pahar Sau ca frunza

1. Vă scriu cu dor și cu durere,de aici din pat - Vă scriu din suflet și din măduva sufletului. Mă înțeapă conștiința ca un pumnal otoman Viața. 2. Febra mă încălzește ca un cazan

1. Nu am puteri mai mari decât lovitura de la mâna stângă Și universul nu mă citește,nu mă cântă și nu mă ceartă Nu sunt un corp ci un ochi,un deget și o părere de rău Caut prin

1.Astăzi am luat liftul de la ultimul etaj Și am gustat cu sete din felurite păcate. Ultimul cel mai dulce. Am coborât pe la șapte,apoi am ajuns la trei și mai departe. 2.Am întâlnit

1.Curge greu noaptea,atât de Printre tăciuni aprinși de clipe-n sobă Mă sprijin cu spatele de teracotă Și număr de la capăt anii nașterii mele 2.Cerul dezbrăcat de vise,se întinde peste

Declinarea I Astăzi Mâine Iar Eu A Declinarea II A Eu Iar Ieri Niciodată Declinarea III Vocalică Jos,jos,jos infinit de jos Pământ Pomul Gras Eu Cutremur de iarnă și

Am descoperit acest loc într-o fericită zi de vară. Trenul este resortul eliberării mele de tot. În acest sens nu sunt puține cazurile când fără nicio explicație,nici pentru mine,nici pentru univers

Cocoțat din trunchi tăiat de copac întâia zi de primăvară,și câmpul nesfârșit precum o părere de rău prelungită dincolo de bine Vânt aprig ca Mircea la Rovine - Auzisem cum plâng mările Auzisem

Gândurile mele cu avânt de exod năvăleau puternic în tot trupul ca o vibrare electrică și porniri mânioase îmi atacau rațiunea. Cuvintele blajinului profesor de limba română îmi atingeau corzile

Și poate eu sunt prea mic - în această lume plină de comunității. Pământul e atât de bun cu noi încât ne acceptă pe toți poeții. Felul principal descria un plat nici prea simplu,am

1. A început să ningă - atunci când nu credeam a mai fi. când voios mă pregâteam de primăvară și de viață s-a întors ca un ecou refuzat de idee și de moarte. 2. Iubirile care încep

1. Ce de crengi ostenite se zbat în vânt - schelete. Și ce ecouri jalnice inneacă toamna pe alei. Pașii mei,trăiesc sub parfum de proaspăt tei Profeții astupă intrarea,și adevăruri

desigur caută disperată în poșeta fără fund și fără an Rujul,fardurile,fondul de ten și celelalte măști,mai puțin. Unde oare ai pus oglinda,îți aduci aminte când i-ai spart mântuitul azur ?!

Necroză 1. Îmi sângera sufletul . Răni adânci până-n cerul descompus . din vazduh - Răsare durerea încolțită în colțul noptții . Tainic plânge cu sânge... Și te-am renegat !!! NENOROCITO !!!

1. Ce melancolie ! Se aud amintirile purtate-n vânt ca un dor abia șoptit e vremea când plâng regrete necuprinse în cuvânt... vibrau scântei de vis, monoton dans de primăvară/.. și un tren