Frumusețe

desigur caută disperată în poșeta fără fund și fără an

Rujul,fardurile,fondul de ten și celelalte măști,mai puțin.

Unde oare ai pus oglinda,îți aduci aminte când i-ai spart mântuitul azur ?! Acum...

ce să se mai reflecte din ea,pală,obscură,rece și moartă cum este,amurgul primordial ?

desigur caută disperată în poșeta fără fund și fără vreme

cioburi și umbre de tine,disperată

arunci cu toate ca o nebună

și râzi,se prăvălește peste tine orgasmul lumilor latente.

și caută

Sfânta nevinovată ce-ti ucide viața.

Frumusețe.

Cocorii țipă.

Se sparge încet gheața din sufletul tău.