Poezie

Pacea de acum

Impresii

1 min lectură·14 martie 2011

Mediu

Cocoțat din trunchi tăiat de copac

întâia zi de primăvară,și câmpul nesfârșit

precum o părere de rău prelungită dincolo de bine

Vânt aprig ca Mircea la Rovine -

Auzisem cum plâng mările

Auzisem zborul

Auzisem visul,iubirea,moartea,totul

Și mașini cu faruri aprinse mergând niciunde,spre nicăieri

Și drum lung de fier. De la gară sunt numai 5 km.

Tempus Irreparabile -

mâinile ofilite de trudă ale bunicii

ochii înnecați în cer,în albastru.

Pâdurea de altă dată- granița dintre vieți.

Și copilul bătrân privind în noapte

A căutat în noapte câmpia copilăriei,a tinereții neștiutoare

pe care a trecut-o în zbor nebun.

de la 20 de ani și până la 40,e doar o clipă.

Frig,tremur de frig.

În fața mea,pământul greu și ars de vreme

Suspină,după lupta dură recent încheiată.

Pământul cel dătător de viață și de sevă

de unde îmi trag geneza

și de unde mușc cu sete,acum

Vreau să ucid pământul care m-a născut.

NU VREAU SÃ MÃ ÎNTORC acolo.

Sunt un vierme vorbitor și mă dor toate culorile

pe care voi,generoșilor mi le dați cu privirile voastre

plictisite

Mă dor ! Pace.

O,tu,Thaliarchum...

o,tu,Soracte-bătrân.

o,tu,lume !!!

O,tu,eu !

Pace.

Lasciate ogni speranza,voi che entrate

001.257

Mircea Robert. “Pacea de acum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-robert/poezie/13974632/pacea-de-acum

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.