atunci când se masturbează
își ascultă fiecare bătaie de inimă
tremurând de plăcere și de durere
gândind că ar putea fi ultima din toate.
după ce termină
își privește cu poftă mâna
Moartea și tragicul, sufletul și viața de apoi în Iliada
„Moartea nu înseamnă nimic, însă a trăi înfrânt și fără glorie înseamnă a muri in fiecare zi.”
Napoleon Bonaparte
Fiindcă ce este mai
hai în codru cu verdeață !
hai la mare !
hai la munte !
hai la plimbare !
hai la biserică !
hai la grădiniță,școală,liceu sau facultate ( după caz ) !
hai acasă sau mai bine...!
hai cu tine
Uite-l cum se mișcă. Ai zice că este viu. Dar ce e oare viu și ce e real din tot ceea ce se întâmplă ? Tu nu vezi că nici nu știe să se lege la șireturi? Mă-sa nu l-a învățat unde se pune virgula și
atunci când merg la țară
și mă-ntâlnesc cu bunicii
le spun cailor întotdeauna adevărul
voi fi mereu sincer cu ei
ei adesea mi-au spus că mă vor lovi,
și au fost sinceri mereu ,
dar eu nu i-am
1.S-au obosit și crengile să mai plângă
de când vântul mătură frunzele și anii
S-a închis și fereastra ochiului tău
De când soarele a fost ucis și a căzut din ceruri.
2.Și crucile au
1. Nu am puteri mai mari decât lovitura de la mâna stângă
Și universul nu mă citește,nu mă cântă și nu mă ceartă
Nu sunt un corp ci un ochi,un deget și o părere de rău
Caut prin
Cât de frumoasă este poezia care se scrie singură
Îmi pare asemenea miezului care se sparge
Sau omletei din tigaie care miroase atât de bine
atunci când îți este foame.
Ce mândru mă simt
1.Curge greu noaptea,atât de
Printre tăciuni aprinși de clipe-n sobă
Mă sprijin cu spatele de teracotă
Și număr de la capăt anii nașterii mele
2.Cerul dezbrăcat de vise,se întinde peste
1. Haide să apucăm! Ajută-mă. Ține-te tot mai bine
Să dăm cu poezia de pământ
Să lichidăm strofele prea lungi și parfumurile
Prea tari
2. Ahh ? Ți-e frică ? Te-ai îmbătat ? unde fugi
1. În palida noapte a vremurilor fără de început
În noaptea asta de gheață,atât de friguroasă
Când iubirea mea cea bună,nu mai este acasă
Ascult cucuvaia și plâng.
2. Pe aripile-mi
Rămâi departe suflet de copil. Rugina nemiloasă a vremii îți consumă seva și îți răpește parfumul unic. Dorul te chinuie și reînvie în tine pasager clipe prețioase din noaptea sacră a
Dragă Mircea,
scriu către tine c-un pic de teamă.
DAR
îmi simt aproape sfârșitul
Ș-aș fi vrut să știi
despre toate cele care încap într-o cutie
de bijuteri.
Ieri,pe drum nas în ochi am
sunt fericit.
mi-e foame și mi-e frig.
de tine,
mai aproape mă simt.
mă smulge vântul
și viscolul mă poartă,
dincolo de gândurile,
copiilor din orfelinate,
bătrânilor din azil.
sunt
Și poate eu sunt prea mic -
în această lume plină de comunității.
Pământul e atât de bun cu noi încât
ne acceptă pe toți poeții.
Felul principal descria un plat nici prea simplu,am
Spune-mi suflet păgân,
de ce vântul îmi zdrobește trupul,pe care tu mi l-ai promis
de neînfrânt ?
De ce, suflet nenorocit, nu pot opri cu scrisul meu atât de mare și de mult,
pe dușmanul meu cel
Într-o zi un om avea o cretă colorată
Într-o zi din mâna lui pe asfaltul prăfuit
au început să apară la început firave, multicolore
molecule NGF ținându-se languros de mâinile
RaIad în prima noapte
de după moartea-ndrăgostirii ei
a-mbrăcat rochia albă a mamei.
cea păstrată de zestre,
plină de molii la fel de frumoasă
ca acum...
RaIad cânta "fericiți cei cu
1. Astăzi spre marea mea uimire și mirare
Soarele a început să citească reviste,cărți și ziare
Iar grăbiții nori s-au luat la ceartă și s-au ucis
Pentru culorile,muzica și parfumul
1.Dincolo de bulevardul plin de culori,
Al oamenilor veseli cu electrice priviri
Dincolo de podul Izvor,
Al Dâmboviței frate etern împietrit.
Dincolo de drumul cu sens unic
Al
1. Dă-mi,dă-mi,dă-mi,dă-mi...
lacrimi de sânge și suflet plin de glod ars
și picioare de lut și mâini de piatră
Dă-mi,dă-mi,te rog dă-mi...
Ochii de ametist,pe care să-i pot duce la
Îmi pare cerul mult prea plin de vise
și stelele se alinieaza ca la dans
fiindcă nu mai sunt copil și de copilărie
orfan am rămas.
Te rog,hai să ne strângem împreună
în jurul neputinciosului
poate mâine dimineață nu mă mai dezamăgești
- ce a rămas nedezamăgit în mine.
dimineața e momentul cel mai steril.
dimineața nu iubesc nimic
și dacă reușesc să te iubesc dimineața
atunci
Scrie-mă pură
fără dorințe prea mari sau artificii
fără metafore,trimiteri filosofice
sau ingambamente.
Scrie-mă pură
numai așa cum un mediocru o poate face
Prin mine nu vei