Poezie
o estetică a eului
1 min lectură·
Mediu
Dragă Mircea,
scriu către tine c-un pic de teamă.
DAR
îmi simt aproape sfârșitul
Ș-aș fi vrut să știi
despre toate cele care încap într-o cutie
de bijuteri.
Ieri,pe drum nas în ochi am dat
cu-a-ta rătăcită copilărie.
Ea tot fugea sărmana . Ea tot se juca.
Dragă Mircea,
eu nu sînt un copil rău
nici prea vesel , nici prea trist.
doar un pic melancolic. deraiat un pic
câteodată.
Îți las în grijă,
amintirile unui întîi amor.
fricile acelei nopți pline de gheață
când focuri infernale au cuprins pereții.
Ș-aș mai fi dorit să îți spun
că moartea nu e un copil rău
gândește-te doar la ce ingrat destin
fostu-i-s-a dat.
Printre atâtea inversiuni și digresiuni
poate ar fi vrut și ea să aibă copii.
să aibă o familie
să iubească,
etern sortită la o deplină singurătate
mă duc acum să-i sărut
ochii-nvinețiți
de plâns.
Și să-i reîntregesc dragostea pierdută
de la Bunul Dumnezeu.
001149
0