mircea lacatus

singur printre ruine restaurând la propriul meu suflet...

pentru o frumoasă regină din orient am ucis șapte dragoni fioroși pe care i-am târât apoi la porțile cetății mi-a deschis chiar ea frumoasa regină din orient o cât de alb îi era

stau întins pe scoarța veche printre paseri și flori dincolo de ziduri Dumnezeu mă privește prin ochii sfinților din icoane și așteaptă să-l sărut ușor cu genele precum fluturii sărută vara

nu te îngrijora iubito o nuntă se va întâmpla în partea nevăzută a lunii din toate cămășile mele albe ți-am cusut o rochie de mireasă manșetele tari au ramas în afară ca niște fluturi mari

am fost la vecernie am ascultat corul-o minunăție vocea părintelui caldä familiară am cântat și eu (mai încet) pe schelă pictorul nu înceta să lucreze stătea cu spatele la noi la părinte la

astăzi căutând printre hârtii am dat peste o fotografie veche fratele meu și cu mine pe cal suntem desculți și în cămășuțe tata lângă noi ține calul de căpăstru într-o poziție marțială și el e

mama se ducea de bobotează la biserică stătea cuminte la rând să primească apă sfințită apoi rupea o ramură de cais o scutura de zăpăda și-o punea în vasul cu aghiasmă spunea un tatăl nostru

după șapte ani veți lua oasele mele nu-i așa și le veți spăla pe rând cu un burete de mare apoi curate și strălucitoare ridicate mai sus de inima voastră vor șuiera ca o muzică păgână veți auzi

alexandra petrovna a fost înmormântată repede fără prea multă zarvă sicriul ieftin din brad a fost săltat într-o căruță un bici pocnind aerul dădu semnalul bătrâna boieroaică pornea pe ultimul

dintre toate astrele cerului zeul cel mare a pus om numai aici pe pamânt între cele patru fluvii în partea femeiască te-a zămislit pe tine cea mai frumoasă făptură între cele ce cântă cu glas

tata s-a mutat de la noi primul apoi mama fratele meu a trecut oceanul și nu ne putem vedea pentru că de fiecare dată pornim în sens invers rotirii pământului ne scriem scrisori și ne vin mereu

cred că v-am mai spus mama a fost țigancă ea avea câteva obiceiuri stranii pe care mai târziu nu le-am mai întâlnit la altcineva bunăoară primăvara lua niște vase de lut și le umplea cu

când ne-am văzut ultima oară am reușit să ne stăpânim bine emoțiile ca doi samurai înainte de luptă la despărțire te-am sărutat te-am îmbrățișat poate ai rămas la marginea lanului de grâu și

liniștea îmi țiuia în urechi ca o sirenă de vapor lângă mine tata bătrân alb cum nu-l văzusem niciodată cu ce te muncești fiule mă întrebă uite tată cu piatra aceasta de douä luni o

în copacul de la fereastra mea toată vara au cântat păsările ciudate ființe străbat jumătate de lume să ajungă aici în curtea aceasta ascunsä ca o bastilie au furat din palma mea miez de pâine

în fiecare dimineață mișcările tale moi de felină îmi dau siguranța și pacea de care am nevoie peste zi în mersul meu pe sârmă

fericirea e un inorog nu-l vezi nu-l auzi doar ți se spune că există uneori ai sentimentul că e undeva în preajma ta te amăgești bietul de tine mai bine stai în loc cu mâinile pe genunchi și

urcänd muntele cine sunt odihnindu-mä unde mä duc depärtändu-mä de unde vin floare de cires sälbatic...

la intrare erau cerșetorii am trecut în grabă nu i-am privit am văzut un bătrân avea masca morții pe chip și m-am întristat apoi am întâlnit un prieten l-am îmbrățisat și l-am desprins de