clinic ok

Buna ziua...Mi-a mai venit inima la loc putin.Am citit cateva poezii postate pe acest site.In sfarsit am dat de o poezie CURATA ,care nu atarna greu de pamant de ganduri negre,sumbre depresive..Felicitari!Tristetea trebuie si ea sa fie sugerata....dvoastra asa ati facut.Vad ca stilul generalizat daca pot sa ii spun asa este evidentierea unor stari depresive negre,bantuite de ganduri absurde uneori.Ce bine ca nu v-ati aliniat acestui \"stil\".

\"mi-a cusut în căptușala inimii
toți bănuții ei de dragoste\"

Superbe aceste doua versuri.

As putea spune ca poemul est putin prea telegrafic.

In rest, de bine.

madalina

sigur ca nu te mira
tu esti olteanca
si eu sunt ardelean

coca

am trecut de varsta alinierilor :)
ma bucur sa mai am un cititor


anca

:)
am vrut sa fac putin pe misteriosul
bine ca ti-au placut doua versuri
si ca totusi e ok

multumesc
emir

titlul e cam zburătăcit după umila mea părere dintr-o primă lectură, poezeaua are însă aură

dar

dacă stau bine și recitesc probabil titlul vrea să ofere echilibru lectorului

un incantatoriu deloc lipsit de vlagă poeticească, multă culoare-semn al scriiturii tale-

și mai ales aceeași incandescentă și ardentă nostalghie pe care o regăsesc de fiecare dată în literele tale

servus, frățioare, te citesc mereu și de fiecare dată cu o mare și reală plăcere


numai de bine dinspre mine,

dana

ok!
e clinic:
\"sub nuc am încercat în toată vremea să te uit

și mi-a descântat mama
și mi-a făcut tot felul de farmece
și m-a dezlegat
și mi-a cusut în căptușala inimii
toți bănuții ei de dragoste
și-a tot plâns de parcă aș fi plecat la război\"


... te rog sa ma crezi, fie si pentru faptul ca nu am diacritice - office-ul meu e la pamant!

usor retorice inceputul si sfarsitul poemului.

surioara dana
am auzit ca la stabor
ai iesit putzin cam sifonata
las ca i bine si asa
se putea mult mai rau :)
bine ca a trecut si acum esti iar printre noi
bucuros sa stiu ca ma citesti ca pe un poet adevarat mare lucru faci zau
si eu trec prin ograda matale tätä zua dar pe varfuri :)

adrian
e de bine !
stiu ca textul arata mai bine in \"varianta\" dumitale:)
am sa tzin cont de ea cand trec poezia in carte vorba lui dmitri
bucuros sa te vad si sa te aud

va multumesc
emir

Nu-mi pare telegrafic acest poem, spun că sugerează multe în puține rânduri și asta înseamna că ai ajuns la simplitate, claritate, la miezul poeziei. Mă bucură limbajul lipsit de durități pe care-l regăsesc aici.
Aș sta și eu în grădina ta, să mușc din roșii ca dintr-un măr. Doamne ce senzație delicioasă!
Și niscai farmece ne-ar prinde bine că uite, nu ne putem dezlipi de ceea ce purtăm în noi, de ceea ce scriem.

Doru Emanuel

P.S. Bucureștiul e o țară străina și pentru noi.

Mircea,
am gasit bine(scrisa) poema ta.... dupa o pregatire, in prima strofa, treci planul semantic(cam abuziv!) si ataci, oarceum, detasat, in ultimul vers...

cu prietenie,

Ar putea fi o aplicatie a \"Fracturismului\" promovat de Ianus si Dumitru Crudu. Imi plac nespus textele scrise lejer, fara teama criticii de maine, cum e acesta. As citi o carte intreaga, daca ar exista. Imi place stilul simplu, nezdruncinat de tot felul de neologisme fara impact real. Te voi citi atent de acum inainte,
Dancus

să știi că am fost la Sibiu și le-am citit oamenilor de acolo poezia ta, le-am citit și mesajul tău

să mai știi că ei m-au aplaudat și nu din politețe, că i-am simțit, și că ți-au mulțumit inclusiv pentru mesajul tău care suna așa: \"prieteni, poezia nu s-a mutat la Sibiu ea nu a plecat de acolo niciodată numai noi rătăcim dincolo de hotarele ei\"

chiar cred încă, frățioare, că dacă am putea îmblânzi uneori fiara din noi totul ar fi mult mai alb și mai curat pe lumea asta

mi-a fost foarte greu să îți citesc poezia asta trimisă mie pe mess pentru lectură la Sibiu:

pietre

deunăzi obișnuiam să merg desculț prin albia râului
să privesc pietrele prin apa limpede
veneam acasă cu sânul plin de nestemate
le înșiram pe lemnul verandei iar ai adus pietre
măi nebunule șuiera printre dinți fratele mai mare
iar am adus uite spre exemplu una...
el se întorcea și își vedea de treabă
într-o vară tot el m-a luat de mână
m-a dus pe un deal
și de acolo am privit toată ziua orașul pădurea și norii

fratele meu nu mai e a murit într-un accident de automobil

încă mai adun pietre îmi amintesc mereu de el
cum le privea atunci dus pe gânduri
mai ales la aceea despre care nu m-a lăsat să-i vorbesc
\"uite spre exemplu una...seamănă cu o pasăre\"

sufletul fratelui meu e o pasăre albă
vine toamna o zi stă pe lemnul verandei
sărută pietrele una câte una și pleacă



poate mulți nici măcar nu au înțeles ce le spun eu acolo...știi tu, ți-am mai spus...uneori oamenii ascultă vocea nu cuvintele
dar

important e că am fost acolo și oamenii au ascultat și au auzit

cu bine,


dana

PS: nu-mi răspunde că au să te bage la offtopic sau nici măcar nu au să îți aprobe comentariul, și nu uita, îmblânzește fiara, frățioare

servus

lirism pur ,sinceritate sfâsietoare, \"nouveau mal du siècle \"al \"noului\" imigrant român...
subiect delicat si dificil caci exista primejdia de a fi catalogat de pasunist ori semanatorist
am trecut prin aceste stari în \"celebratio\" care e cam în aceeasi Durere...fie pâinea cât de rea...
uneori ,dupa ani de exil ,versurile tâsnesc ca niste sabii fierbinti...harakiri de culpabilitati si neputinte diverse ..
si nu numai de DOR ori din patriotism primar...\"pionieresc\"...
ramâne sa \"atacati\" lumea cea noua...ceea ce nu e simplu...dara aveti nevoie de poezie si aveti talent deci ...pe curând...