poate fericirea

am fost la vecernie

am ascultat corul-o minunăție

vocea părintelui caldä familiară

am cântat și eu (mai încet)

pe schelă pictorul nu înceta să lucreze

stătea cu spatele la noi la părinte la altar

dar mereu cu fața la sfinți și cu ochii în ochii lor

părea și el așa în lumina serii tot un sfânt

apoi a fost o slujbă de pomenire am cântat iar

de data aceasta mai tare

\"unde nu e durere nici întristare nici suspin...\"

apoi am băut un pahar cu vin nou de casă

și-am mâncat cozonac si mere nuci multe nuci

mi-am pus în buzunare mai ia frate mircea

zice părintele să nu rămână ajung părinte ajung

să fie primit dumnezeu să-i ierte apoi

i-am îmbrățișat pe grigore pe mihaela pe vasile pe nicu pe aurora pe diana pe mihai pe unul de nu-l cunoșteam

.........................................................

am ieșit afară întuneric moina frig

în mine lină lumina neânserată...