umbră

vorbitor, inainte de toate, al legaturilor tainice, ascunse, ce nu pot fi asimilate in propria fiinta decat prin cuprindere...a unui stiut/nestiut...continuu schimbator...parca planeaza aici o atmosfera cu arome de vesnicii...

antiteya dintre tineretea ta si batranetea frumoasa a ei e foarte sugestiva, simplifica f mult intelegerea textului, deja ma duce cu gandul la un veac de singuratate.

ai vazut clar
ca printr o fereastra curata
acum ma gandesc si eu la
veacul acela :)


multumesc
emir

am să plec din orașul acesta
nu știu
am să mă întorc
cu pletele mai negre ca niciodată
toți vor trece pe lângă mine

câinele casei mă va recunoaște

am să trec printre oameni mai tânăr
și mai înalt
o umbră înaltă
cu umbra de câine aproape
voi intra în casă
să calci prima dată peste trupul meu
răsfrânt
câțiva pași mai încolo câinele meu fericit
va urla la lună
ca la o cățea în călduri

apoi am să dorm trei ani
într-o cochilie uriașă de melc
sub apă
bătrână frumoasă

de cine trebuie sa ma indragostesc eu acum?
m-ai bagat in ceata


my fair lady:)


emir

Lacatus ai inventat elegia de dragoste

un poem profund și superb totodată.
nu prea ar fi loc de comentarii
place totul

\"am să trec printre oameni ca o umbră înaltă\"

îmi place exprimarea și forma dar aruncând un ochi la aranjamentul versurilor făcut de alice drogoreanu,oscilez...(nu mă refer la conținut-mesaj ci doar strict la aranjament. râmâne la aprecierea autorului)părerea dintre paranteze n-o lua în seamă. aveam o mâncărime...
ambele aranjamente sunt sugestive.
scuze pentru intervenție
poemul este ...poem adevărat, pune în mișcare - angrenează și nu te poți desprinde decât în final, aspoi revii și iar revii...

cu sinceritate,
teodor dume,

carmen
inventezi ! :)

teodor
alice ma cam enerveaza :)

inca odata
va multumesc

emir

comentariul tau ajunge mai tarziu
ca in orice furtuna tunetul mult dupa lumina
desi ele doua una sunt :)

multumesc
pentru prea marile
vorbe

emir