Poezie
orașul în mișcare
2 min lectură·
Mediu
am trăit cândva într-un oraș de vis
avea străzile înguste și întortocheate
mereu mă rătăceam la început
din fericire noaptea patrulau milițienii
de regulă un sergent mic și îndesat
în urma lui doi soldați întotdeauna din ardeal
slabi și cu dor de slănina și ceapa de-acasă
sergentul un militar cu maniere ce cauți noaptea pe străzi labagiule
era prima lui întrebare
stiți sunt nou în orașul acesta minunat uneori rătăcesc
ajungeam cu bine acasă
chiar dacă mai primeam cate un pumn în coaste și unul în gură
sergentul nu-și făcea decât datoria
o vecină o doamna distinsă mă invita câteodata la cină
avea o fiică frumoasă ce cânta pentru mine la pian
mai era un bătrân locuia într-o vilă la curte
mă chema și el uneori să-mi arate fotografiile lui putrezite
acolo l-am văzut prima oară pe rege
habar n-aveam că era de-o vârstă cu tata
bătrânul fusese ofițer in garda de fier un domn din alt veac
cu maniere și fraze dintre cele mai elegante
îmi plăcea lângă el ca să stau deși mirosea ascuțit a urină
după război s-a făcut profesor de patinaj
câți ani de pușcărie a făcut nu mi-a spus niciodată
aveam și-un coleg de facultate un băiat de cartier
avea mereu cuțitul la el și era comunist
am reușit să ne înțelegem până la urmă
n-am rămas niciunul cu cicatrice pe față
am auzit despre el că nu mai face sculptură
crește în dămăroaia o grămadă de porci
al naibii îi mai plăceau fripturile și berea la litru
mai aveam o crâșmă mizeră în fața școlii lângă benzinărie
bitterul nostru sărăcăcios mirosea a petrol
îl sorbeam până la fund costa mai puțin de șase lei paharul
pe apa sâmbetei se ducea toată bursa noastră într-o searä
se îmbătau și chelnerii și boschetarii care-și duceau veacul
pe lângă veceul public de pe grivița
mai veneau pe-acolo inginerul și actorul poetul și nebunul
și alte vedete de cartier o lume colorată numai oameni frumoși
după cum era firesc a venit și iubirea foarte curând
avea ochii albaștri și picioare de dansatoare
rochițe cu volane pe care și le făcea singură
încet am devenit singuratic mai melancolic
începusem să mă fac băiat de treabă
mi-a citit horoscopul toate planetele stăteau în poziție convenabilă
era un semn dintre cele mai bune
0105002
0
\"n-am rămas niciunul cu cicatrice pe față(...)după cum era firesc a venit și iubirea foarte curând(...)încet am devenit singuratic mai melancolic/începusem să mă fac băiat de treabă(...)era un semn dintre cele mai bune\"
Da, un poem bun, întreg. Un al bucuriei și suferinței noastre, construit milimetric, atent cu grijă, fără scăpări. Mă bucur
Cu toată sinceritatea,
Teodor Dume,