Egocid.
Șiruri aprinse de cuvinte
Urcă îmbrâncindu-se
Și se încâlcesc în noduri
În artere.
Se îngrămădesc înnebunite,
Unele peste altele,
În plex.
Le închid acolo, strivite
Între
Hemoragia de cuvinte nu se mai opreste.
Otravind, ma scurg suvoi,
si ma imputines.
Slabesc, dar ma cramponez
De somnul meu fara vise.
Tiphon tremura, ud de venin
si sange.
Urla,
Pe orbita a trei luni
Planeta
Isi pierde ratiunea.
Obrazul i se zbarceste,
Plin de vanatai
si riduri.
Moleculele explodeaza,
Atomii declansand lupta intre semeni.
Puteri nucleare
Ucid lumea celor douazeci de mii de leghe -
Strivind-o sub toc,
Pentru a sfarama
Zmeul de balta,
Posesiunea
Si tridentul.
Dar nu ma pot sfarama pe mine.
Sideful
Nu ucide
Serpi imi umbla pe sub poale -
Apa otravind-o.
Fusta rosie
De corali
E sfaramata,
Si sunt goala
- spongioasa.
Nimeni nu mai asculta
De chemarea de trident.
Nimeni nu mai vine.
La douazeci de mii de leghe sub mari
Sed eu
Si judec pisici de mare
Si calcani
Cu un trident.
Stapanita de un zmeu
De balta,
Ma ascund printre scoici
Si ma reflect in sideful lor,
Ma lupt sa impletesc forme,
sa nasc continuturi,
si nu reusesc.
Alerg zapacita in zigzag,
incurcandu-ma
in propriile picioare.
Parul- late viclene,
Imi cade plasa peste ochi
Si nu ma
Scuturand coama fluida,
Se furiseaza-n pasi de dans.
Gatul lung si zvelt
bate un tact unduios,
de neinteles.
Sunetul copitei se pierde
In scancete de gand, aiurea.
Sub pielea
Miroase a iarna.
Saracia imbratiseaza totul
In jurul lui.
Dezacordate -
Batai timide in geam.
Repezit, cu gesturi inghetate
Lasa musafirul
Sa se strecoare hoteste
In carca
\"Mangaierile noastre din brate de apa
Au sa moara in mare\"...
Asa suna un cantec de izvor,
Primul \"te iubesc\" scris in palma
Umeda si mica, de copil,
Cu litere tremurate si albastre.
Pocniri subtiri de castaniete,
Rapaieli de dairale,
Tobe bat dupa perdele.
Lumina curge in zvacniri,
Bolnava, palida, sfasiata.
Melodia aiureaza,
Cu mainile pe tample,
si teama
Si acum mai falfaie
Carpa neagra,
Cu urzeala sinuoasa-
Fara forma
Si se izbeste de geamuri.
Licurici
Cu abdomenul incandescent
In albastru
Ii inscriu emblema.
- Eu ii vedeam
Sunt vinovata de pacatul originar. Bolnava sunt de neiertare. Si nu pentru ca asupra mea, asupra sufletului meu inveninat de foc si flacari furioase, botezul a dat gres. Nu pentru ca sunt om. Nu
Ma sufoc, delirand,
Cu tamplele fierbinti.
Buzele rasfrante,
gemand avid,
disperat,
Nu mai stiu sa respire.
Ochii largi, holbati a neputinta,
privesc nebuni in gol.
Incotro
Cersetor.
Ghemuit
Cu mana-ntinsa
Intr-un coltisor.
Trup invinetit,
voce plansa,
paduchios si zgribulit
in carpe jerpelite,
Ar starni mila.
Mana scheletica,
inchircita,
Ninge pufos si aburit
Pe drumul spre Bethleem.
Pe doua umbre ce-au pornit
Spre Bethleem...
Vartej zapada spulbera,
Linii frante-n bici de ger
Pe-obrajii Sfintei Maria.
... Spre
Peste suflul celor multi -
Si blazare, si banal...
Viata- gura de canal,
Sfasiind cu mii de colti...
La lumina unui gand
Zace starvul unui vis...
Zambetul, demult promis,
Pe
Ultima fila, cel din urma cuvant.
S-au dus demult portocalii-
Umbre stilizate pe-un iris arzand.
Timpul suna tactul in jelanii.
Singur Ecoul, in pasi de descant
mai bate caile
Peste zile, peste nopti...
Si blazare, si banal.
Viata- gura de canal,
Sfasiind cu mii de colti.
Sa nu rad de tine, eu!
Tu! Te chinuie talentul,
Morbiditatea si prezentul
Si Il negi
Pasi infundati lipaiesc
Printre idei,
Tarsaind in urma
gandurile.
Lipa-lipa, lipa-lipa...
Au starnit tot praful,
Mi-au rascolit toata dezordinea,
Si lipa-lipaind se pierd
- ingratii
Noaptea-mi strabate cu pasi usori
Gandurile ce au furat
Culoarea ochilor tai.
Gandurile mele...
Ti le-as surade in culori
Si sa-ti planga le-as lasa...
Ai fi curcubeu!
Te iubesc urandu-te
Si mi te-aduc aminte
incercand sa te uit...
Ma urasc iubindu-te,
Si-as vrea sa te
Arunc
In ultima zvacnire
de viata,
In ultimele cuvinte
de sincera iubire.
Si
MN