Marturisesc...

Sunt vinovata de pacatul originar. Bolnava sunt de neiertare. Si nu pentru ca asupra mea, asupra sufletului meu inveninat de foc si flacari furioase, botezul a dat gres. Nu pentru ca sunt om. Nu pentru ca am ochii in noapte. Nu. Ci pentru ca fructul interzis a fost pentru mine oaza de viata. Pentru ca am inteles ca a sti nu inseamna nicicum pacat. Doar atunci cand te surprinzi dorindu-ti ca pe unicul tau sens o contopire intr-o singura existenta, atunci se revolta Sacrul. Atunci se tulbura fortele Inceputului. Caci le vrei stricata oranduiala. Abia atunci ramai instigmat, cu semnul cald imprimat adanc in tine, pulsand de viata la fiece secunda, vibrand intre coastele tale. Ca nu cumva sa-ti uiti pacatul. Fie si-asa. Atunci, iertare-mi cer, cu ochii vii...