Mor încet,
Câte puțin în fiecare zi,
dar știi că nu-mi doresc să fi murit,
până când nu voi reuși
să fi trăit…
Ce-i vârsta pentru un defunct?
tu mă cunoști și știi
că nu mai sunt
demult
Nu-mi plânge-n nopți satanic gol
Și nu-mi stârni o ură ce n-o vreu.
Îmi plâng dureri dintr-un abis de rol,
Căci de m-aș naște înc-odată eu
Nu m-aș mai face om, ci Dumnezeu.
Oh! cruntă
Ca un cuvânt ce nu s-a scris nicicând,
nici eu, nici timp, nici gând
că printre foi și rânduri și-nțeles,
voi fi fost stând.
Ca un cuvânt ce încă nu s-a spus,
nici timp, nici eu nici
Pe ei caldura verii nu i-a mai ametit,
Nici vantul amintiri nu le mai trezeste;
Din gard in gard acum doar linistea domneste,
Odihna e si pace in calmul infinit.
Asteapta, poate cu totii
Un joc de lumini la poarta solara
deschide spectacolul vietii,
apoi un cocert cu-atmosfera stelara
si foc de-artificii din glanda mamara,
Prim strop din gustul dulcetii.
Pe scena de roze, in
În friguri uscate pe străzi de cleștar,
În umbre de moarte cu oameni haini,
Ne batem cu gerul, plângând cu amar,
Noi, oamenii gheții, bătrâni pinguini.
Pe spații-nghețate de rău
Am să cobor în viața ta
Ca Spiderman pe o fereastră,
Rupând zăbrelele de pânză
Ce stau la inima-ți măiastră.
Luptând cu cei ce îți vor răul
Aș vrea să fiu eroul Zorro,
Dar nu călare pe
Te legi de trup cu sfori multicolore;
Când porți cămașa ta de forță-i un deliciu,
Și-admiri natura, dulce, prin zăbrele;
Cât de suave-ți sunt plimbările-n ospiciu!
Ai hotarât că viața e mai
De dragul unor vremi apuse,
Iubite stele in eter,
Ma voi intoarce-n timp si spatiu
Sa ne revad zambind sub cer
Am să re-nviu acele timpuri
În care nu eram săraci,
trăiam zâmbind căci
\" Abonatul Grapefruit nu poate fi (...) \"
La naiba!
Stau întins pe pat
și-ncerc să-mi chem doctorul,
dar nu răspunzi,
în timp ce mădularele sufletului meu
cedează rând pe rând
asemenea
Nebun de fericire
mă plimb prin pădurea
îmbâtrânită de vreme,
dar veșnic tânără.
Culeg flori din palmele Gheei,
prin poienile verzi
și pline de fluturi multicolori;
e iarnă!
Cel mai
Înghețul a cuprins Sahara
de la Polul Nord
până la Polul Vestului, îndepărtat
de răutatea acestor ființe
cu sange albastru
si cont în frunze de bambus la Iglu Bank,
ce sug sângele bietilor urși
Astăzi sau mâine
am întâlnit niște oameni
pentru care viața nu mai e viață,
iar omul e câine.
așezându-și doar pustiul vieții lor scurte
pe un fir de ață,
sunt orbiți de lumina care,
îi lasă
Ascuns în adâncimea culcușului meu,
Stau și privesc cu un ochi la stele,
Și-mi regăsesc vise și dorințele mele,
Pierdute și ele
În veșnicul Eu.
Cu celălalt ochi mă uit la cei care,
Privesc
Nu pot să nu sper că visu-ți de aur va fi călduros
Când iarnă e-afară, dar vară în suflet
Și-ascuns printre stele m-ascund cu-acel cuget,
Ce-ți mângâie vise și-ți spune duios:
\" Tu mică ființă
N-am să pot să vreau să mor;
N-am să-ncerc să cred că zbor;
N-am să merg să lupt să fiu
Un perfect... e prea târziu.
N-am putut, n-am vrut să mor
N-am luptat, n-am vrut să zbor;
Nu a
Nebun sau nu; mort sau viu;
închis în propriu-mi cavou,
bat încet și-aștept să deschidă
bogatul care mi-a închis ușa-n față
când i-am cerut pâinea necesară vieții
acesteia sau celei viitoare
Ca și cum m-aș fi născut din două comete
ce stau mărturie trecutului prezent,
mă simt tulburat de viață,
de tot ce mă înconjoară,
de infinit,
de ploaia de vise,
de tot ceea ce înseamna
Vorbești de vremuri apuse;
Vorbești de vremuri ce vin,
Și spui mereu ca un vierme
Că-n lume nimic nu-i divin.
Vorbești iar și iar de dreptate,
Te simți mucenic cu cunună,
Vorbind tot mereu
MR