Poezii

Mor încet, Câte puțin în fiecare zi, dar știi că nu-mi doresc să fi murit, până când nu voi reuși să fi trăit… Ce-i vârsta pentru un defunct? tu mă cunoști și știi că nu mai sunt demult

MRmihail roman

0

0

Nu-mi plânge-n nopți satanic gol Și nu-mi stârni o ură ce n-o vreu. Îmi plâng dureri dintr-un abis de rol, Căci de m-aș naște înc-odată eu Nu m-aș mai face om, ci Dumnezeu. Oh! cruntă

MRmihail roman

0

0

Ca un cuvânt ce nu s-a scris nicicând, nici eu, nici timp, nici gând că printre foi și rânduri și-nțeles, voi fi fost stând. Ca un cuvânt ce încă nu s-a spus, nici timp, nici eu nici

MRmihail roman

0

0

Pe ei caldura verii nu i-a mai ametit, Nici vantul amintiri nu le mai trezeste; Din gard in gard acum doar linistea domneste, Odihna e si pace in calmul infinit. Asteapta, poate cu totii

MRmihail roman

0

0

Un joc de lumini la poarta solara deschide spectacolul vietii, apoi un cocert cu-atmosfera stelara si foc de-artificii din glanda mamara, Prim strop din gustul dulcetii. Pe scena de roze, in

MRmihail roman

0

0

În friguri uscate pe străzi de cleștar, În umbre de moarte cu oameni haini, Ne batem cu gerul, plângând cu amar, Noi, oamenii gheții, bătrâni pinguini. Pe spații-nghețate de rău

MRmihail roman

0

0

Am să cobor în viața ta Ca Spiderman pe o fereastră, Rupând zăbrelele de pânză Ce stau la inima-ți măiastră. Luptând cu cei ce îți vor răul Aș vrea să fiu eroul Zorro, Dar nu călare pe

MRmihail roman

0

0

Te legi de trup cu sfori multicolore; Când porți cămașa ta de forță-i un deliciu, Și-admiri natura, dulce, prin zăbrele; Cât de suave-ți sunt plimbările-n ospiciu! Ai hotarât că viața e mai

MRmihail roman

0

0

De dragul unor vremi apuse, Iubite stele in eter, Ma voi intoarce-n timp si spatiu Sa ne revad zambind sub cer Am să re-nviu acele timpuri În care nu eram săraci, trăiam zâmbind căci

MRmihail roman

0

2

\" Abonatul Grapefruit nu poate fi (...) \" La naiba! Stau întins pe pat și-ncerc să-mi chem doctorul, dar nu răspunzi, în timp ce mădularele sufletului meu cedează rând pe rând asemenea

MRmihail roman

0

0

Nebun de fericire mă plimb prin pădurea îmbâtrânită de vreme, dar veșnic tânără. Culeg flori din palmele Gheei, prin poienile verzi și pline de fluturi multicolori; e iarnă! Cel mai

MRmihail roman

0

0

Înghețul a cuprins Sahara de la Polul Nord până la Polul Vestului, îndepărtat de răutatea acestor ființe cu sange albastru si cont în frunze de bambus la Iglu Bank, ce sug sângele bietilor urși

MRmihail roman

0

0

Astăzi sau mâine am întâlnit niște oameni pentru care viața nu mai e viață, iar omul e câine. așezându-și doar pustiul vieții lor scurte pe un fir de ață, sunt orbiți de lumina care, îi lasă

MRmihail roman

0

0

Ascuns în adâncimea culcușului meu, Stau și privesc cu un ochi la stele, Și-mi regăsesc vise și dorințele mele, Pierdute și ele În veșnicul Eu. Cu celălalt ochi mă uit la cei care, Privesc

MRmihail roman

0

0

Nu pot să nu sper că visu-ți de aur va fi călduros Când iarnă e-afară, dar vară în suflet Și-ascuns printre stele m-ascund cu-acel cuget, Ce-ți mângâie vise și-ți spune duios: \" Tu mică ființă

MRmihail roman

0

0

N-am să pot să vreau să mor; N-am să-ncerc să cred că zbor; N-am să merg să lupt să fiu Un perfect... e prea târziu. N-am putut, n-am vrut să mor N-am luptat, n-am vrut să zbor; Nu a

MRmihail roman

0

0

Nebun sau nu; mort sau viu; închis în propriu-mi cavou, bat încet și-aștept să deschidă bogatul care mi-a închis ușa-n față când i-am cerut pâinea necesară vieții acesteia sau celei viitoare

MRmihail roman

0

0

Ca și cum m-aș fi născut din două comete ce stau mărturie trecutului prezent, mă simt tulburat de viață, de tot ce mă înconjoară, de infinit, de ploaia de vise, de tot ceea ce înseamna

MRmihail roman

0

0

Vorbești de vremuri apuse; Vorbești de vremuri ce vin, Și spui mereu ca un vierme Că-n lume nimic nu-i divin. Vorbești iar și iar de dreptate, Te simți mucenic cu cunună, Vorbind tot mereu

MRmihail roman

0

0