Poezie
Blocuri de gheață
omul-pinguin
1 min lectură·
Mediu
În friguri uscate pe străzi de cleștar,
În umbre de moarte cu oameni haini,
Ne batem cu gerul, plângând cu amar,
Noi, oamenii gheții, bătrâni pinguini.
Pe spații-nghețate de rău așezați,
Suntem ai zăpezii din poluri, asini,
De mulți braconieri de comori dezbinați,
Și prinși între ghețuri- bătrâni pinguini.
Nu suntem departe de ritmul modern,
Căci noi l-am creat și el e în noi,
Iar gheața și frigul în el sunt etern,
Hrănindu-l cu ură și dor de război.
Iubirea-i o umbră, un soare polar,
Ce-apare pe-un cer fără căldură,
Un biet cerșetor dezbrăcat și murdar,
În gerul anctarctic hranit doar de ură.
Trăim în palate plătite cu sânge,
În igluu-uri de aur si-n căsi de cleștar;
Dar vai de speranța ce-n noi se tot strânge,
Că n-am trăit viața în gerul polar.
Furtuni de zăpadă ne-ngroapă de vii,
Dar știm să trăim sub bolți de zăpadă,
Și credem că astfel în veci n-om muri-
Bătrâni pinguini, în frac de paradă.
Bătrâni pinguini, sătui de povară;
Bătrâni pinguini, sătui de luptat;
Bieți robi ai zăpezii din iarna polară-
Bătrâni pinguini, sătui de sperat...
001797
0