Poezie
Din marele spectacol...
drama in 3 acte
2 min lectură·
Mediu
Un joc de lumini la poarta solara
deschide spectacolul vietii,
apoi un cocert cu-atmosfera stelara
si foc de-artificii din glanda mamara,
Prim strop din gustul dulcetii.
Pe scena de roze, in patul de astre
Micutul se simte-mparat
in centrul atentiei privirilor noastre,
Invata sa mearga pe ceruri albstre,
In gloria-i de print rasfatat.
Dar golul din burta apare subit
Si mama i-asculta chemarea
Si foamea dispare prin sanul albit
De lapte de mama ce pruncu-a hranit,
Iar somnul i-aduce visarea.
In rolu-nceput, invata ce-i jocul,
Invata sa creasca vioi,
invata ce-i joaca cu apa si focul,
sa stie ce-i casa si care-i e locul
scenariul cu galbene foi.
Dar timpul alearga grabit prin eter,
si-actorul ajunge la scoala,
invata ce-s norii, ce-i ploaia din cer,
invata sa scrie si capata fler
si trece din coala in coala.
Dupa o duzina de replici tacute,
isi schimba discret din decor,
urmeaza un studiu de vorbe facute,
Din ganduri ascunse si strigate mute,
Invata sa zboare usor.
Sub blonde suvite, cu ochii ca marea,
o zana-i rapeste gandirea,
In ochii lui verzi acum sade visarea,
si-n miez de Sahara el simte racoarea;
De dragu-i se pierde cu firea.
la nunta de flori participa luna
Si flori de cires si gutai,
vin stele di cer sa le poarte cununa
Caci dragoastea lor e mare si-i-una,
si gata e actul intai.
La drum pe carari nebatute de pasi,
pornesc doi actori mai departe
Nu dau inapoi, caci nu pot fi lasi,
Avand cerul prieten si stelele nasi,
Dau pagina-n scurta lor carte.
Soarele falnic, tronand pe-al sau cer,
Le-aduce o veste grozava,
O noua faptura mascata-n mister,
Incepe pe scena un rol efemer,
Vulcanic alearga pe lava.
Si micul actor se-ntrece pe sine
In noua familie crescand,
El creste in minte si face mult bine
Fapturii din jur cu mainile-i fine,
Si gata e actul secund.
Cu chiciura-n par, cu multa zapada,
artistii batrani mediteaza
La timpuri trecute- o dulce sarada
Cu-aplauze mullte venite cascada,
Caci viata de-aum se-nsereaza.
adoarme batrana slabita de vreme
in patul ce-i tese lumina
Artistul batran un timp inca geme
Si-nchide-a sa pleoapa-ncretita in teme
din ceruri se-nchide cortina.
001622
0