Mihai Robea

un cititor de literatura ar putea spune ca este un eseu realist, lipsit(pe alocuri) de nuantari intregitoare..ascutit cam din barda.
Bresle, ma gandesc ca inainte era obiceiul ca fiecare sa construiasca o parte din zid, sa inalte un turn de cetate, fiindca pana la urma locuitorii apreciau inaltimea si durabilitatea zidurilor, nimeni nu se uita la barba lunga a mesterilor.

nu stiu daca oala scufundata in iaurt pluteste, dar pe Narîm e barja.

pe alocuri din topor(\'sa bage un deget in apa\',\'cauta sa faca o simfonie din..\'), se pot gasi si alte formulari care sa nu strice tonul), dar cu poezia asta mai ai o sansa

chestia cu fularul e ca nuca de cocos in marmita piratilor

oricat ar fi de suparat \'deloc\' mai bine ar merge \'niciodata\'
fiindca \'deloc\' e ca un clopot cu limba scoasa sau cu ea plina, mancand din lemnul clopotnitei, nu are ecoul pe care l-ar cere poezia, unul care sa te descatuseze, sa elibereze poezia de tensiunea acumulata

acustic, o stare de spirit bine redata, finalul ar fi de revazut, fiindca poezia nu trebuie sa reprezinte un privilegiu, ..se nasc \'ordinar\'?
\"tristetea intregii lumi\"..suna excesiv aici..\"daca in tristetea mea si-ar face cuib t(T)ristetea\" ar fi suficient(cred eu)

..merita un alt final poezia

cele bune

Mama literatura, ia-ne la sanu-ti pe toti, ca siliconata ne esti, de la o vreme, tata Deceneu, iarta-ne pe noi, pacatosii, fiindca Eminescu(al de e depasit, fiindca nu mai e c o r e s p u n z a t o r moderniZmului nostru) nu s-a gandit cand scria \"..Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici..Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici\" la faptul ca unii vor ajunge pana la zei..adica nici astora nu le vor da pace.
Si ne mai iarta fiindca suntem mici, rai, perfizi, aroganti..ne iarta noua pacatul de a-l traduce \'la gramada\' pe Nichita(de exemplu), printre alti 10 poheti, fiindca noi il iubim asa mult, sa ne fie alaturi in troaca! Si ne mai iarta pentru pacatele noastre stiute, dar mai ales pentru cele nestiute, pentru cele viitoare..si nu ne da alea 300 de carti la retur, ci cumpara-le tu!

Tincuța!
Fiindcă ai poezii care merită atenție.

23 august, data care a inlocuit o ocupatie(mai mult sau mai putin discreta) cu o alta, brutala, unul din paradoxurile istoriei, caci si atunci au fost eroi, poate \"din dragoste de viață/ precum și din voința oarbă de a trăi\". Si intr-o alta zi, cumva, istoria se repeta. Atata pasiune si atata iubire. Tradate.

jurnal negru..si rabufnirea aceea, fiindca in asemenea vremuri se calesc vointe, se ascut constiintele, ..si fiindca nu ai venit spre cuvinte ca la un ospat din care se hranesc burtile si lasa mintile si inimile ca iasca.

...la limita poate fi justificat si ca razboi preventiv, doar avem precedentul miniatural cu opinca pe acel Parlament. Intrebarea e unde este limita, dincolo de vizionarism? sau inainte? Fiindca cu peste 100 de ani intrasera si in Paris, in 1944 au intrat in \'micul Paris\', cata legatura are onoarea cu vizionarismul..eventual cu Ardealul de Nord ramane de discutat.
O stare bine surprinsa, finalul mi-a atras si mie atentia.

cand am spus experiment ma refeream la ce sare in ochi de prima data, la dispunerea stilistica, la haina care imbraca ce aveti de spus, in nici un caz nu ma gandeam la o facatura, ci la optiunea pentru aceasta forma si nu pentru o alta, la impulsul de a scrie astfel.

...arabescul asta nu are nici o legatura cu vechi sau nou, e vorba de altceva

aduce mai degrabă a experiment, potențial, raportată la sine dispunerea asta este o reușită, are câteva imagini extrem de sugestive, cumva mi-a smuls un zâmbet..dar nu pentru astfel de texte o consider pe Adriana Lisandru o poetă adevărată.

În ciuda unor mici scăpări aveți poezii impresionante. Cum ați reușit aici să surprindeți oroarea, mila, înstrăinarea nu este la îndemâna oricui.

cumva tulburător sau poezie, fotografia este bine-aleasă

...S-au dus prin veacurile sure
...Iubirea mea, tu, primavara
Ultimul vers al penultimei strofe si ultimul vers al poeziei ar putea fi inlocuite cu ceva mai potrivit

versuri placute, ca cititor amprenta unei influente ma intereseaza mai putin

De-acolo, dintre ei, s-au ridicat oameni ca lumea, nu lichele, este un semn că Providența face, uneori, dreptate.

Nu este o regula, Corneliu, daca ar fi sa amintesc doar doua cazuri bine-cunoscute, cel al lui Martin Luther si al lui Napoleon Bonaparte, ma refer la Napoleon reformatorul, el a si reusit sa puna in practica(cumva instantaneu) cam tot ce a gandit privitor la nevoia de a reforma institutii invechite si de a fonda altele noi, cerute de alte realitati, apoi ma gandesc la Bizant, Rusia tarilor, China, ..cazurile in care ideile au fost preluate in practica fara a fi deformate inclina balanta, daca e sa ne referim la raportul moral/imoral, deja intram intr-o alta discutie.
Chiar si cazul lui Marx comporta destule nuante, de la economistul atins de geniu(cum spun chiar unii dintre adversarii sai care au studiat Capitalul) la fanaticul militant este o distanta lunga...dar mai mica decat cea pana la Morus si Campanella.
Chiar si incercarea nazismului de a stabili oarescare legaturi mai ales cu filosofia si muzica germana nu prea a fost luata in serios, din multiple considerente, cele mai multe de bun-simt.
Apoi ma gandesc la \'utilitarismul\' Chinei de azi, rezultatul unei legislatii complexe, al unei dispuneri gandita atat pe orizontala cat si in profunzime, sunt fenomene in derulare, se intampla sub ochii nostri.

.observ ca ai mers mai mult pe varianta dostoievskiana, tragica, dar primenitoare...acolo era vorba de slavismul ortodox..nu era vorba de România inceputului de mileniu(de exemplu),.. am indoieli ca recluziunea infractionala isi poate atinge scopul in anumite societati, data fiind dispunerea pe verticala a infractionalitatii, lipsa de credibilitate a institutiilor, ..am indoieli mari ca in aceste conditii privarea de libertate este asumata ca un rezultat al greselii(pacatului), realitatea este mult mai brutala si perversa, desigur intunecata, toate datele care ajung la noi o confirma.

Ma gandeam la o discutie despre recluziunea limbii si pierderea armoniei, a echilibrului, la focalizarea atentiei pe lucrurile marunte si nesemnificative( pana la excrescente absurde si grotesti), pur materiale, fardata sub masca unor stiluri noi, de fapt manipulatorie, la artizanii ermetizarii si inchiderii intr-o lume aparte a celor ce scriu (o incercare atavica de molesire si anihilare?), dar mai ales la ruperea acelei legaturi indisolubile intre \'spunere\', gandire si simtire.
Cred ca este un eseu care incearca si pe alocuri reuseste, un eseu punctat de lucruri interesante.

cu cateva scapari de redactare, cu vreo doua inexactitati si o eroare de proportii(bulgarii nu au fondat niciodata un imperiu, \'țaratul\' româno+bulgar a fost constituit in urma rascoalei fratilor vlahi Petru si Asan/1185/, urmasi ai dacilor veniti din N Dunarii la fratii lor, cum spun izvoarele, dupa cataclismul roman din 106), mi se pare un eseu sintetic si destul de exact.
Un eseu animat de pasaje sugestive care reuseste sa mentina atentia.

până înaintea parantezelor se face vin, apoi curge din tavan apă, ai să te superi, asta e(părerea mea). Acolo ai schimbat si tonul, dacă a fost asta intenția..,..

salut

vedem toți
dpmdv s-ar putea revedea în două locuri
\"fără să bâlbâi\" mai merge(deși la limită), \"de arcul întins\" am îndoieli
fiindcă repetiția în sensul ăsta pare o imprudență
de ce nu ..din/cu arcul întins?
mi-a plăcut îndeosebi volta din a doua strofă si felul cumva retezat care îi urmează. Acolo ar mai fi ceva ..\'pupilă prin pupilă/ iris prin iris\'?


PS: o părere perisabilă, firește, ca toate celelalte, atâta timp cât nu este vorba de o variantă finală/apărută pe hârtie

~nevoia de frondă

cum parerile noastre sunt(de multe ori) in constructie, sa speram ca nevoia de moderatie si realismul vor prevala.