Oala scufundată

Îmi atîrn nepăsarea de vîrful unui castan toamna l-a amăgit cu largi tușe de purpură inutilă nimic din ceea ce e arborescent nu mi-e străin galopează pupilele mele cu norii pe canavaua plictisită a imaginației trag iepuri metaforici de urechi spun timp cu T mare ca și pălărierul lui Alice in the wonder land mai un pic și vă calcă șenilele alienării pe bombeu din pubelele memoriei deversa-vor în cîteva minute condoame folosite resturi de tandrețe confetti din ultima peliculă cu un orgasm simulat scria într-adevăr pe prima pagină a ziarelor cîte tone de apă a transportat ultimul uragan nu știu ce vîrstă putea să aibe leviathan scufundă toate astea în cada din baie poți striga evrika fără să te-audă vecinii curiozitatea ca un herpes mînjește încuietoarea seifului în care ți-ai pus sentimentele la păstrare dar mi-e lene fiindcă visez colorat și știți prea bine visele unui leneș nu fac nici cît o oală cu orez scufundată