Mihai Miro

De se răstoarnă-i rău! Pe loc lăsând belea, Iar când rămâi de ea, E vai de capul tău.

La Căile Ferate Se fură bani cu carul, Iar vinovat în toate E doar Păun... acarul.

De ne-ajută Pronia Și mai avem adepți, Vom duce România, În rândul celor drepți.

Noi am halit mai potrivit, Ghicind la toată masa Și-o nuntă-ntreagă ne-a privit, Când s-a ciordit mireasa.

Vrea Bahmu -cu ochii plânși- În brațele lui Prigoană. El îi spune: hai cucoană Te primesc cu pumnii strînși.

Scopul scuză mijloacele Cum mulți mă întreabă, -Le spun ca să știe- L-am chemat pe Cioabă, Pentru țigănie. Săraca fată bogată Tot s-a discutat, Vrute și nevrute. Eu am

Ar fi fost; -spun cârcotașii- Frumoși mirii, tineri nașii, Toalete îngrijite, Dar și "flori" mai ofilite.

Cei cu votul anulat, Ce-au spus "DA" la suspendare, Merg și strigă la palat: Hai Băsescu, la plimbare!

Are experență, Toată lumea știe, E o eminență, Doar că-i cenușie.

Merg la nunta lui Traian; Paul, prințul fără treabă, Împăratul Iulian Și vestitul Rege Cioabă.

Țara își trăiește viața, Tulburată sau banală, Cum se scoală dimineața, Curtea Constituțională.

Țara merge înainte, Braț la braț cu isteria, Murmurând două cuvinte; Cvorumul și pușcăria.

Spunem clar și răspicat; Curtea nu a judecat, Ne-am dat toată osteneala, Ca să iese socoteala.

Spune-o babă din popor; -Năzuind că va fi bine- Vă implor donm-procuror, Luați-vă și de mine.

Cântă grav: -ieșind soborul Din altar cu procurorul- Să elibereze strana, Cine a votat satana.

Stâna oi mai are Și le mulg ștrungarii, Iar pe baciu`-ăl mare, Nu-l mai vor măgarii.

La crosul de sănătate, Cu cei fără libertate, Mulți din ei abandonează, Numai patru evadează.