Mihai Miro

Folosesc "finețea" Și Președinția, Să apăr pe: Ghețea, Fiica și moșia.

Îmi aduc aminte, Cum rostea Ioana, Primele cuvinte: Ma-ma!, Ta-ta!, Na-na!

Gospodinele la mese, Învelesc cu măiestrie, Ale lor delicatese, C-o celebră lenjerie.

De când e zglobie, O blondă declară: Că ar vrea să fie, Lati-fund-iară-

N-are mâini, n-are picioare, Umblă pete tot în lume, Cu un suflet foarte mare, "Deghizat" tot sub alt nume.

Sursă e de energie, Dar și de euforie, Când în luptă nu-i cerută, Face zgomot -de-i bătută-.

Cu ea, apa pentru țarnă, Se păstrează sau se toarnă. Cine e băgat în ea, Sigur a dat de belea.

Este o asociere, Dintr-o sculă și-o monedă, Când se pune dă putere, Celor care îl posedă.

I-o "cămașă" protectoare, Pe pământ e cea mai mare, Rar se pune pe perete, Sau în zestrea pentru fete.

E rotund, e și oval, E vedetă-n carnaval, Pus pe umeri -implicit- E simbol nefericit.

La mașina ancestrală, Să lucrezi cere migală, Uneori produce stare, De-ncordare și teroare.

Ce vă spun nu-i o surpriză, Dragi români-europeni- Calea de-a ieși din criză, Este pe la Otopeni.

Ale țării mari proiecte, Chiar dacă nu au efecte, Eu le fac cu chibzuială Și cu multă șovăială.

Semn e de opresiune Când pe cineva se pune, Iar pentru o vită mută Cu pricepere-i bătută.

-De tot mergem în declin, Nimeni n-o să ne mai pupe. Răspunde Victor lui Crin: -Și ce dacă? Mi se rupe.

De când sunt la guvernare, Se ghiontesc -care pe care- Și o țin din toană-n toană, Ca familia Prigoană.

Spun că sunt -la o adică- De dreapta în politică Și apar -precum se știe- Când și când cu stângăcie.

"Câinilor"!, eu vă propun; -Că se poartă la români- Faceți-i pe toți săpun Și spălați-vă pe mâini.

Iată ce propun primare: Să scăpăm de controversă, Când îi scoatem la plimbare, Copiii să poarte lesă,

Parte e dintr-o zicală, Când e vorba de-mpăcare, Renumită prin acreală Și rețete culinare.

I-un fel de slugărnicie, Azi, la mare căutare, Este și ceremonie, De-i luată ca atare.

Motivând sentința, O judecătoare, Ceartă conștiința, Că-i face mustrare.