Mihai Miro

Este o asociere, Dintr-o sculă și-o monedă, Când se pune dă putere, Celor care îl posedă.

I-o "cămașă" protectoare, Pe pământ e cea mai mare, Rar se pune pe perete, Sau în zestrea pentru fete.

E rotund, e și oval, E vedetă-n carnaval, Pus pe umeri -implicit- E simbol nefericit.

La mașina ancestrală, Să lucrezi cere migală, Uneori produce stare, De-ncordare și teroare.

Ce vă spun nu-i o surpriză, Dragi români-europeni- Calea de-a ieși din criză, Este pe la Otopeni.

Ale țării mari proiecte, Chiar dacă nu au efecte, Eu le fac cu chibzuială Și cu multă șovăială.

Semn e de opresiune Când pe cineva se pune, Iar pentru o vită mută Cu pricepere-i bătută.

-De tot mergem în declin, Nimeni n-o să ne mai pupe. Răspunde Victor lui Crin: -Și ce dacă? Mi se rupe.

De când sunt la guvernare, Se ghiontesc -care pe care- Și o țin din toană-n toană, Ca familia Prigoană.

Spun că sunt -la o adică- De dreapta în politică Și apar -precum se știe- Când și când cu stângăcie.

"Câinilor"!, eu vă propun; -Că se poartă la români- Faceți-i pe toți săpun Și spălați-vă pe mâini.

Iată ce propun primare: Să scăpăm de controversă, Când îi scoatem la plimbare, Copiii să poarte lesă,

Parte e dintr-o zicală, Când e vorba de-mpăcare, Renumită prin acreală Și rețete culinare.

I-un fel de slugărnicie, Azi, la mare căutare, Este și ceremonie, De-i luată ca atare.

Motivând sentința, O judecătoare, Ceartă conștiința, Că-i face mustrare.

Acum procurorii, Cu vagă premisă, Cheamă profesorii, Pentru proba scrisă.

In Parcul Copou miroase-a Eminescu sub teiul bătrân

Cu așa treburi noian, -Mă surprinde și mă mir- De ce nu ia și Traian, Pildă de la Vladimir.

După mintea mea reiese; -De greșesc, mă ierte Sfântu- Că-n avere și-n procese, Pe Năstase-l bate Vântu.

Sunt cu Antonescu În tovărășie, Pe când cu Băsescu, Doar în cârdășie.

Patriot de anvergură, Milostiv, bogat -de gură- Ispășește-acum canoane, Printre robe și sutane.

Crinul de la USL, Nu mai este mirosit, De când Ponta-junele- S-a Băsit și Kovesit.