Mihai Miro

Știu că nu port nici-un hram, Da-ntreb într-o doară: -Ce mai faceți cu Haisam? -Așteptăm să moară.

-Cum de toți Băsești-s "sus"? Pe bunic, nepotu-ntreabă. -Au ajuns fiindcă și-au pus, Căpățânile la treabă.

- Ești Traian aicea ?! Asta da surprindere!!! Da, unde e Mircea? - Are o reținere.

E micuță, e drăguță, Pare pui da-i bunicuță Și-a ajuns proverbială, Pentru vise și tocmeală.

Împreună decă-i iei, Udrea și cu mărul ei, Reprezintă în final, Cel mai vechi păcat carnal.

Se plânge-un veteran student, Că se alimentează, De câțiva ani inteligent Și nu asimilează.

Toți românii tre`să știe, -Nu arunc cu vorbe-n vânt- Vom ieși din sărăcie, Prin intrarea în mormânt.

Știm că ne vor încânta, -Dar chemați și SMURD-ul- Dacă se vor înfrunta, Mutu și cu Surdul.

Măcinați sunt de un oft, -Ponta și cu Antonescu- Folosind același soft, Iar va fi ales Băsescu.

Să fie lucrată, Cere măiestrie, Da-i etichetată, Drept ticăloșie.

Rezolvăm urgențele, -Fără îndoială- Cu "inteligențele" Și cu bâjbâială.

Cine-i pe plan mondial, Cel mai mare general, -După unii ar fi rus- Care nu a fost răpus?

Supărat e peste poate Și acuză șiretlicuri, Că n-au fost apreciate, Ale sale Mizil-icuri.

E cu bluze îmbrăcată, Peste tot e căutată, Ca "fată" de grădinar, Sau ca ceas de buzunar.

E real, e natural, Maxim în priorități, Privit unilateral, Reprezintă nulități.

Mă întreb -puțin mâhnit-: Ce-ar fi scris istoria, Dacă s-ar fi întâlnit, Victor cu Victoria?

Doar cu Ponta împreună, Rezolvăm "belelele". Vin el cu o minciună, De-o să-nghețe apele.

E un om dintr-o bucată, N-are mamă, n-are tată Și în oce-mprejurare, Minte cu nerușinare.

Ca ministu la cultură, Nu pot să-mi ascund obida. Fără nici o "aventură", Am fost doborât de SIDA.

Ce atâta tura-vura, Că noi am propus un popă? Cum domeniu e-n sincopă, El va îngroapa cultura.

Se înmoaie, se-mpetrește, Funcție de conjunctură, Dacă nu se dăruiește, Câte-un hoț o mai și fură.

Cer românii stând pe ace, Dup-atâta torăboi: Ponta,lasă-ne în pace, Tu Băsescu, în nevoi.

Instrument făcut anume, De români să strângă darul, Zdravăn e și cu renume, Mai "bărbat" decât primarul.

Deși e catalogată, Ca fiind de umplutură, Este cea mai consacrată, Unitate de măsură.