poem pentru cutia ta postala

Ralucaaaa, fuga la cutia postala .Porumbelul ti-a adus un poem care pe mine m-a bucurat ca pe Noe ramura de maslin sau salcie ce-o fi fost ea.

mersi, stefan, ba chiar o sa-l pun azi la cutia ei postala si dup\'aia o sa-i dau un sms sa o verifice.
haide papa, ne mai citim

Atat de frumos se insira aceste cuvinte
Ca mulajul statuii mele de ghips, iau contur de femeie,
Si talpile Tale desculte, la mine in minte,
Doamne, pe urmea mea de nisip, vor sa steie...

Sfarsit de mai spectaculos inflorit in poemul tau. Mi-era dor sa citesc asa ceva. Mihai, ar insemna sa citez totul aici, ca sa spun ce-mi place;
ma rezum:
\"scriu poezia aceasta pentru cutia ta poștală
ca o scrumieră într-o casă unde nu se fumează\"

liviu multam mult de aprecierea ta care de fapt e un poem la poem, inca o data multumesc si... hai craiova!

draga ramona un coment de-al tau inseamna o gura de apa. te rog nu ma lasa sa sufar de sete.
p.s. vezi ca nu sunt dromader
multumesc!

nu stiu daca ai vazut off-topic-ul. ideea era sa-ti imbunatatesti biografia si sa eviti retragerea de texte. esti pe versant, in sus. bafta

\"eu împingând un cărucior gol ca o umbră a ta în cearșaf, dincolo de tavan... tu și cu mine\"
Impregnată în țesătura cearșafului, amintirea vie a unei iubiri...
(mult plăcut felul în care ai realizat-o)

draga raluca, multam mult de critica ta. intodeauna incantat de toate trecerile

draga domn felix, mersi mult pentru sfaturi. o sa tin cont. cat despre nivel iata ca nu am cerut dar mi s-a acordat, in mare masura din cauza dvs. multumesc. dau de baut un rom mare de vanilie.

mi-ai dat sa citesc poemul asta si pe spatele lui am scris si eu unul , era ceva cu poetul care face si drege si ca-i bine ca unii cirlugea sa-i lase in pace. dar poemul -tau si al meu- s-a pierdut undeva pe un peron din gara de nord. data viitoare cind scriu un poem pe tren pe spatele unuia al tau, o sa -ti dau telefon sa ti-l citesc...:))) ca sa nu se piarda...

ai face chiar bine sa-mi dai telefon, sa mi-l citesti.acu nu ma mai gandesc la nimic din ce-a fost floresti decat la copiii care au fost acolo si au recitat si au dansat si mi-a fost bine sa-i vad. cat despre astia ceilalti care s-au dus pentru mancare,cu o afectare prefacuta pe chip, sa-i ierte eminescu.mersi de trecere si ne mai citim.

am ajuns târziu, dar mă bucur să găsesc un menuet al sufletului bântuit de nostalgia unei clipe, în care lumina va umple golul...mi-a plăcut în mod deosebit...