MBMihaela Roxana Boboc
Verificat@mihaela-roxana-boboc
„cu obrazul lipit de grumaz/fiul meu doarme/cu-o bucată din mine/sub gene...”
Biografie: Data, locul nașterii: 19 mai 1982, Buzău. Licențiată în Management și Marketing(2007) și absolventă a Școlii Populare de Artă- Galați, secția pictură(2008). Membru fondator și secretar al cenaclului Ante Portas Buzău. Parcurs literar: Apariții editoriale în Opinia Buzău, Vitralii- Rm. Sărat, Fereastra - Mizil, Algoritm literar- Hunedoara, Porto Franco-…
Numai bine!
Mihaela
Pe textul:
„Culori de toamnă" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„Culori de toamnă" de Mihaela Roxana Boboc
Marius Nițov, da, o poezie vizuală, mi-a plăcut sesizarea ta despre puntea între pictură și poezie. Frumos spus!
Mulțumiri pentru cuvintele frumoase.
Pe textul:
„Culori de toamnă" de Mihaela Roxana Boboc
anca are receptori pentru toate lungimile de undă
ne înțelegem în infraroșu
și ultraviolet
sunete și culori
Finalul îți stârnește un zâmbet venit din înțelegerea lumii prin ochi de copil
tata
mamele vor deveni cîndva
zîne?
Puritate, inocență, frumos.
Pe textul:
„poezie cu anca și copiii" de Liviu-Ioan Muresan
Te pune pe gânduri povestea aceasta de iubire cu toate amănuntele ei, intri în universul de aici.
Chiar am citit cu plăcere și mă bucur că te-am descoperit, Robert.
Succes în continuare!
Pe textul:
„Obositor e drumul care nu duce nicăieri-final" de Robert-Marius Dinca
Silvia, am râs pe cinste, pernă ticsită cu pene:)). Mulțumesc pentru interes.
Pe textul:
„Despre tine" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„Unghia lui Dumnezeu" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„Sărutăm înnebunim posedăm" de Mihaela Roxana Boboc
Poate ai dreptate cu finalul:))
Pe textul:
„Sărutăm înnebunim posedăm" de Mihaela Roxana Boboc
E posibil ca unele poeme să fie mai puțin reușite sau să nu placă tuturor, dar atâta timp cât au un mesaj, transmit ceva frumos consider că nu sunt scrise degeaba.
Pe textul:
„Sărutăm înnebunim posedăm" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„Sărutăm înnebunim posedăm" de Mihaela Roxana Boboc
Ești singurul care elaborează petarde și vorbe nelalocul lor, nu apreciez îngâmfarea ta și nici lipsa de bun simț.
Nici măcar nu încerci să vezi dincolo de propriul ego care se vede că e destul de ridicat.
Aduce a nesimțire și n-ar trebui încurajate asemenea comentarii.
Pe textul:
„Sărutăm înnebunim posedăm" de Mihaela Roxana Boboc
Aia cu mările infinite sună a clișeu.
Hmmm, alunițe, poate ar fi erotic, dar ar fi a la ionuț caragea, nu a la mihaela boboc:))
Pe textul:
„Sărutăm înnebunim posedăm" de Mihaela Roxana Boboc
Un poem în care asociezi frigul cu lipsa sau răceala sentimentelor, un apel intenționat la lipsa căldurii, o revoltă, te folosești de iarnă pentru a nu permite persoanei iubite să-ți adreseze șoapte de iubire
degeaba te apropii și șoptești
urechile mi le voi lăsa iarna
să degere
O atmosferă în care cuvintele mor pe buze învinețite, viața se vede alungată
pe la streșini mi-am curățat cuiburile
Rămâi tu, călător prin ținuturi reci, iată un poem al însingurării.
Pe textul:
„în jurul polului nord" de Liviu-Ioan Muresan
La chestia cu transferul poate ai dreptate, cred că și la cea cu platoșa.
Pe textul:
„Sărutăm înnebunim posedăm" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„Tu și copilăria" de Mihaela Roxana Boboc
fără să știu. A plecat fără să știu.
E atâta amărăciune în aceste versuri, adevăr și tristețe. Nimeni nu ne pune să ne alegem mama, nimeni nu ne întreabă când pleacă dintre noi.
Sînt un spectacol înduioșător
și am destinul unui port aproape de mare.
Destinul unui port aproape de mare, unui port în care calcă oameni, vin, pleacă, calc pe inimă, se strecoară în suflet, uneori lasă în urmă ceva drept amintire, alteori iau cu sine drept suvenir ceva din noi...
Mă plîng de viu și rîd în hohote de mine...
Îmi place finalul, o autoironie, dar simt pe lângă toate acestea sufletul de poet care își scrie biografia, se scrie pe sine, la adăpostul cuvintelor...
Pe textul:
„Mă plîng de viu" de Adrian Suciu
Recomandatchipul tău blând
coborât din icoane
bizantin mă privește
Finalul e unul special, îți imaginezi palmele deschise, simți apăsarea pașilor.
Un poem reușit, l-aș fi încadrat la poezii de dragoste.
Pe textul:
„Chipul tău bizantin" de andronache virgil-nicolae
zîmbești arătîndu-mi săgeata
livada cu prunele
bistrițene.
Îmi place și jocul celor doi care prin desen își comunică trăirile și fac schimb de lumi.
Pare poemul tău un puzzle, în care personajele compun lumea proprie creând-o din schițe și aducând prin ei înșiși nuanțe și culoare.
Pe textul:
„Peisaj" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„Coaja de nucă" de Mihaela Roxana Boboc