Poezie
Coaja de nucă
1 min lectură·
Mediu
Emi, tu crești printre iluzii
te miri de-o coajă de nucă ca de-un tărâm ceresc
o porți cu tine printre pietre
o ții strâns în pumnul drept
îi dai apoi drumul în lume din căușul palmei
așa cum mamele dau drumul puilor să zboare.
Mi-e teamă c-ai să crești și-ai să uiți de frunze și de pietre
de păsări și de coji de nucă, de forme și obiecte
n-o să mai vezi frumosul în banal
nici curcubeul în pata de benzină din asfalt.
dar, fiule, ține strâns în căușul palmei stângi
universul de copil
nu-i da drumul în lume
oamenii nu văd prin ochii tăi
au crescut printre spini
le-au înăbușit visele
nu pot să zboare ca tine
ei nu au aripi
le-au frânt la primul zbor
în întuneric.
Ia-mă de mână, atinge-mă, copilărie
să credem în culori
curcubeul e lângă noi
în căușul palmei tale stângi.
022.556
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Coaja de nucă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13903474/coaja-de-nucaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBMulțumesc, Dănuț pentru comentariu. Da, e o poezie ce plutește în emoțiile unei mame pentru fiul său.
0
se simte strâns în pumn
culoarea fiecărui vers
ce-și lasă amprente
în curcubeul unilateral al poemului.
Felicitări, mi-a plăcut, un gând frumos!