Poezie
Tu și copilăria
2 min lectură·
Mediu
Păreai înaltă. Dacă mă urc în pat sunt
mai mare ca tine,
gândeam cu satisfacție bușind salteaua cu arcuri
vechi.
Într-o zi o să te ajung și-o să-mi țin
și eu părul în bucle blonde-
părul meu drept și negru pe care mama
mi-l împletește în două cozi groase,
să nu mi-l încurc printre jocuri
de copil.
Te priveam despicându-te de înțeles
cercetam ziarul despre care nu mă interesa
decât că tu puteai să-l citești iar eu nu,
pe furiș descoseam fibrele din care erai alcătuită
ca pe-o păpușă de cârpă
te recompuneam din mine
mă îmbrăcam cu tine
și-începeam povestea...
avea mama niște sandale verzi cu toc înalt
iar eu făceam parada modei pe traversa din sufragerie
nu aveam mai mult de șase ani
tu râdeai de mine că mă purtam ca un om mare
mie nu mi-ai părut niciodată copil
mereu atentă la detalii
mie-mi scăpau printre mâini
ca fire de nisip.
Te-am copiat ca pe desenele tale
în ore târzii de vară
printre sudori
niciodată identic
mai târziu am înțeles
că puneam un strop din mine
peste tine
era un noi pe care l-am văzut abia
cu ochi de adolescent
în lumina unei dimineți
atunci te-am văzut întâia oară copilă
iar eu, stăpână peste copilărie.
023.142
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 208
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Tu și copilăria.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13903601/tu-si-copilariaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBAm corectat, merci, Ioan pentru trecere și comentariu.
0
LIM.