Culori de toamnă

soarele-apus
nuanțe reci
copacul
umbra sa in lac
și frunza-ngălbenită
în cercul tot mai larg, mai larg

și podul vechi
trosnind în palme
o coardă-nerv
ce amorțește-n toamnă

___________________________
* am răsucit un pic cuțitul cu culori pentru a da impresia de relief; sper sa vă placă.

cu respect,
pt.

Mihaela, ai surprins schimbarea nuanțelor dintre cele două lumi, anotimpuri, un fel de punte între pictură și poezie. Melancolia domină de la primul la ultimul vers, atinge un punct maxim aici, multă sensibilitate : \"lacul se unduia printre frunze
roșiatic ca primul sărut\" și închei într-o aură schimbarea asta de tonalitate și culoare \"o frunză îngălbenită se odihnea
în cercuri de lumină.\" O poezie bună de vizualizat.

Petru Teodor, îmi place paleta ta de culori, toate respectele mele pentru un om iubitor și creator de frumos.
Marius Nițov, da, o poezie vizuală, mi-a plăcut sesizarea ta despre puntea între pictură și poezie. Frumos spus!
Mulțumiri pentru cuvintele frumoase.

s-ar putea renunța la umele civinte. Mie îmi place și așa. Are o muzicalitate aparte.
LIM.

Mulțumesc, Ioan pentru comentariu. Da, cred că se poate defini poemul prin muzicalitate.

unele cuvinte, scuzată să-mi fie graba.

o incursiune molcomă la limita dintre imaginar și real, acolo unde muntele se
răsfrânge-n ape; sau la limita dintre poezie și pictură, acolo unde culoarea se
topește-n cuvânt;

aș încerca să evit \"ramuRI RUmenite\" și să condensez puțin textul; e doar o părere;

numai bine!

Ioan Ravel, ai interpretat frumos textul. mulțumesc pentru observații.
Numai bine!
Mihaela