Nici un minut nu e al tău, Ioana

îmi place poezia ta
aș spune totuși că prima strofă nu se unește la orizont cu celelalte
titlul mă arde ca și amiaza în care am adormit aproape nud pe plajă
strofa a doua și a treia sunt un spațiu cald restrictiv între o mare furtunoasă și una calmă

cu avântare în lectură,
cristian

ne place textul acesta... mie și lui rareș, care nu mai are somn :)
e plăcut, se citește lejer, sensurile se dezvoltă frumos, imaginile sunt sugestive.
\"niciun minut nu e al tău
după zorii dimineții
cerul se deschide
ca o urmă de regret
tu iei cu tine valul acesta de pânză
pe care și-au scrijelit toți neputința
și grijile
îl duci pe malul mării
croind catarge corăbiilor
la vânt bun le dai drumul pe apă\"
mda, al doilea grupaj e cel mai bun. e felul tău de a vorbi, sensibil, rotund :).
- nu prea mă împac cu brațele acelea părintești, parcă ultimul grupaj explica prea mult. doar o părere,

alex

Cristian, un avânt bun în lectură, mulțumesc.

Alex, mă bucur că vă place:). O să meditez la cele spuse.

Mulțumiri,

Mihaela

si de textul tau, evident!
din prima srofa as pastra doar primele doua versuri, celelalte imi par ca expliciteaza prea mult, si nu e bine sa dai chiar tot mura-n-gura de prima oara... parerea mea :)
mi-au superplacut acel croit de catarge petru corabii, valul scrijelit cu neputinta si griji si apa plescaita cu calcaiul.
ce sa mai zic, decat vant la pupa, capitane! :)

Mulțumesc, Anca de urare:)

Cred că ai dreptate în legătură cu textul.
Te mai aștept!
Miha

e ceva diferit din ce-am văzut până acum la tine. se observă o creștere. o perspectivă distinctă de a aduce viața în poem. nu înțeleg de ce trebuia să fie neapărat Ioana. da, e un nume frumos, românesc, melancolic. însă, e cam fumat. deși, am să repet că e un nume deosebit. mai sunt și altele.

Silvia, un comentariu care mă bucură.
De ce Ioana, nu știu, dar mi-a devenit atât de drag acest nume încât fetița mea într-o zi îl va purta:)