Să deșteptăm nisipul

\"Este primăvară
de câte ori
îmi atingi tâmplele
respir
prin tine
ca și când
universul acesta
ar încăpea între buzele tale...

...și nimic
nu tresare...\"

Titlul poate rămâne cu succes,
mai ales pentru că în \"partea mea de poezie\",
decupată din acest poem, nu se face vorbire
despre nisip...

Aici este poezia,
minunata zăbavă-n cuvinte,
a Dumitale...


Restul este previzibil...
E o părere... subiectivă;
cu prietenie,

Sibi

Interesantă părere, Aurel Sibiceanu. Poate fi văzut și așa poemul. Pe scurt, în formă pur poetică. Mulțumesc pentru trecere.
Mai aștept și alte păreri.
cu prietenie, Mihaela

\"Este primăvară
de câte ori
îmi atingi tâmplele
respir
prin tine
ca și când
universul acesta ar încăpea
între buzele tale\"

Un început plin de poezie într-un poem cu o frumoasă curgere. Cred ultima strofă nu se ridică la valoarea celorlalte strofe, cred că aș sfârși poemul cu versurile

\"nu mai tresare
nimic\"

Dar este doar o părere și atât. Mai remarc \"ascult marea
despletindu-se în apus\", o frumoasă revărsare a unui fior liric. Mi-a plăcut. Cu prietenie, Ioan.

da, e o poezie interesantă, sensibilă, iar curgerea sa e iute cum un val. Atingând nisipul... Dar interesante sunt și comm-urile d-lor Sibiceanu și Ioan, (pe care nu m-am putut abține să nu le citesc). Varianta lui S. chiar ai putea să o postezi și separat :). În fine, mie îmi plac mult ambele variante... Nu am să încerc și eu una pentru că nu vreau să derajez :), dar, la o re-scriere a textului (cu toate că nu e neapărat nevoie), aș păstra marea / despletindu-se/în apus\" și \" să deșteptăm nisipul\"... Firește, simple păreri...
cu prietenie,
alex

Ioan, probabil voi rămâne la varianta propusă de tine. Mulțumesc pentru implicare și pentru aprecieri.

Alex, frumoase păreri pentru care îți mulțumesc. Și mie îmi plac versurile \"prin care ascult marea/despletindu-se în apus\".

Cu prietenie, Mihaela