Poezie
Podul către copilărie
2 min lectură·
Mediu
Tata era înalt, pe atunci
voinic,
copiii îl respectau
și-l strigau Înălțimea sa.
Mama era mama,
nimeni nu era ca ea.
Colțul de pâine din mâinile ei
avea gustul copilăriei,
era cel mai frumos dar pentru
tovarășii mei de joacă,
alături- cana cu apă rece
în zilele de vară toride.
Erau timpuri în care gropile
serveau drept port pentru bărcuțe de polistiren
și nimeni nu se întreba de ce erau acolo
în zile ploioase de mai-
pentru noi erau un dar de la dumnezeul ploii
și navigam prin lecția de creativitate.
Aveam pe atunci o traversă de-a lungul sufrageriei-
nu mi-a plăcut niciodată
era utilă la cursa broscuțelor de hârtie
concuram împreună cu sora mea
cine ajunge prima la linia de sosire-
de regulă câștigam.
Capacele de bere azi fără importanță
copil fiind le îndreptam cu ciocanul
ceasuri întregi.
Le câștigam apoi premiu
în concursurile organizate în parcare
și ne numeam colecționari.
Nu știu când,
într-o zi
mama n-a mai venit de la servici cu colțul de pâine
nici camarazii la ușa mea cerând apă.
Pe tata l-au deșirat anii și
din enigmă pentru mine
a devenit tata-în anii grelei suferințe.
Azi mai mult ca oricând
am pierdut șirul evenimentelor
numite copilărie.
Când trec al casei prag
ating obiecte care mi-amintesc de tata,
de mine.
Lucrurile mă evită
sau poate înstrăinarea a rupt podul
între copilul de ieri și
femeia de azi.
Uneori construiesc zile în șir,
alteori tai legăturile fără preaviz,
de cele mai multe ori
stau pe mijlocul podului
și nu mă pot decide
dacă să merg mai departe
sau să rămân.
054.426
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 264
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Podul către copilărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13917765/podul-catre-copilarieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VS
Această poezie este cutremurătoare, nu ai cum să nu mergi mai departe. Am decis noi în locul tău, deoarece scrii pentru noi.
0
MBOttilia, frumos ai scos esența din acest poem. Mulțumesc!
Eugen, mulțumesc pentru sprijin și pentru commentul pertinent.
Eugen, mulțumesc pentru sprijin și pentru commentul pertinent.
0
LMbine dozată. O reamintire prin prisma omului matur, totuși o părere de rău pentru frumusețea copilăriei și trecerea timpului. Poezia e bine scrisă. Felicitări!
LIM.
LIM.
0
MBMulțumesc, Ioan pentru desele intervenții și pentru încurajările tale.
0
Eu spun că trebuie să mergem mai departe!
Ottilia Ardeleanu