Mihaela Maxim

ți-au scăpat și le-am prins eu, trecând pe-aici
Tu n-ai auzit de resuscitare?

\"am inchis usile cu puterea mintii\"
întunecare ezoterică.
Eu astept continuarea, cu forța revelației.

ai?
\"trebuia sa recladim totii ochii
si soarele nu ne ajuta deloc\"
mai pun și eu o mână, din cer să iasă foc!

s-o mai păcălești și tu pe ea, ia-ți avânt, că se va-ntoarce cu un coș plin cu forțe proaspete!

n-am mai încăput în versuri!

Numai că n-a dat de apă
Chiar pe fugă, săturată
Tot acasă-i închegată
Le trimit cu voioșie
Pentru ce mi-ai spus tu mie
Și-am să-ți dau și borcănașu
Să-l trimiți la papuașul

ceva, lăsai poate altceva ...la ordine întâmplării, nu cred că vreau s-o termin prea repede, simt că mai e ceva care se zice in timp...

...al meu zicea pe la trei ani Mami, ma lupt cu prostia asta, uite, vrea să-mi intre în cap!
...e bine că le scrii, într-un timp, mă apucasem să le notez, dar n-am mai ținut pasul, nici foile nu mai știu pe unde sunt... Dragele ...să trăiți, să vă-nveseliți!

ai renăscut, măi? Treci și pe la noi, a cules maie cireșe și plânge măi, că n-are cine să le mănânce!

în cutia milei, când aripa cocoșului sparge taina sceptrului tăcerii... nuca avea cască, iarba avea să-i pască cele 5 degete și să crească spinii-ciulinii pe mantia din care se smulge năframa Veronikăi, ghipsul scris cu sânge, patima ne-ajunge din urmă, pe două zaruri bătute în cuie.

neh? dupa anii+lumină petrecuți în întunericul umbrei comuniste...
O pupliță eu trimit
Socotesc că-i fericit
Puișorul grandoman
Cu crestuța la borcan...

timp rănit în rouă...radiografii ale imaginilor tale se+nmulțesc ca ramurile pe trunchiul poeziei!

\"somn nevoit\" înspre și dinspre venele nopții...

mii de scuze pentru ochii mei împaienjeniti prematur, de-ai ști câtă muncă de lămurire am dus cu oamenii care-mi vedeau cârionțatul, la vremea ceea, că Nu e fată, ci băiețel, și așteptat cuminte sorocul pentru tunsul moțului, după care degeaba l-am tuns, degeaba albastru și pe urmă tăcere: apoi, -Da, am o fetiță frumoasă, vă mulțumesc...
mercic de trecere, scuze de întârziere, mă grăbesc cu netul ăsta să termin din mesaje, dacă nu, poate-l prind pe următorul...

Da, Silvia, o nouă interpreatare a potopului, pentru inițiați...pur și simplu nu pot lăsa lucrurile cum par a fi, îmi trebuie înțelesuri pentru că altfel lumea-mi va părea terinbil de mică... Pupăcim steluța, punem la insectar, și inspirăm clar doza de fum a tăcerii solemne ... care mi-a umplut sufletul de bucurie... ce-oi fi așa copil?

Elena, ai un mail... și-acu da, mineriade, pentru că evenimentul se afla în zonă... de multe ori mă judec că nu pot și eu să includ evenimente contemporane în poezii, pur și simplu nu-mi sună, nu că m-ar interesa prea mult, daț uite că nucutza mea și-a găsit si dânsa binemeritatul perete... pupicei mieunei.

da, știu, erau două, pe urmă am zis că de ce scriu eu două pe doua ferestre când poza din suflet e una... și+am decis economic, , că aparțin una alteia în aceeași pagină. Tu judecă și zi, mă bucur că ne oprim în poezii pe aceleași versuri, și-odată câinele va lătra lupul și voi fi prima oaie care știe din timp că trebuie să \"sară în lună\"...
Mă bucur mult că mai stai pe-aici, în locul tău fugeam de-mi rupeam picioarele, precum internetul ăsta care mă păcălește constant, când acasă, când nu. Și \"speriate\" m-a zgâriat pe retina criticului din mine, Însă ...nu am gasit altă ...ri(Â)mă de cuvânt care să le-nlăture...decadența.
Nici prima cu a doua nu au același vers, a treia este pentru copii și eu mă bucur că mai vii.
Silvia, ochiul meu din umbră...te salută și execută în liniștea muțeniei gestul astral și nebănuit de revendicare a formei-substanței regăsite. Adjudecat, săru\"mâna.

sunt într-adevăr sufocată de bucuria de a citi, cu cât se apropie ora de la care nu mai pot citi. cumva sunt semne de carte, strigate aruncate în pana timpului, mai stai, clipă, și lasă-ma să te+va citesc...

înca o dată merci, pentru Ea amândoua într-una, Ea toate într-una, e dumnezeiesc de sublim ce scrii tu acolo și nu se cade să spun eu asta dar na c-am facut-o!

Andrei, eram prin pagina ta când am vazut ceva ce semăna cu mine și numele meu și-am revenit ca dupa un carusel de povesti. ce să mai zic? mulțumesc din suflet vouă și Eliei și...și...și...
și tu, și ție, Claudiu, hai c-am început să mă bâlbâi. E superb și parcă nici mie nu-mi vine să cred...tu, Elia...

mi-am adus aminte pe lângă Eliade cu Istoria credințelor și ideilor religioase, și de \"Memoriile focului\", de Eduardo Galeano...mulțumim!

în zodia câinelui...plăcut. Asemeni și ție cu băiatul tău, numa\' bune să se-aștearnă ca un puf calduț în iarnă. mă duc să mai fur o poveste...cu coada ochiului. ssst!