Miclăuș Silvestru

știu ce-i „palma” de la tata, era grea, cu bătături; nu plângeam... ea-mi era plata relelor apucături. nu mă plâng de palme late pe obrajii vinovați ci de bicele pe spate ce m-au scos dintre-ai mei

Nici în urmă, nici 'nainte! Are câte unu-n minte Ca și cuiul din perete; Spuneți ce, băieți și fete!

ah inima e în alertă bătăile ei tropotele copitelor calului coșmarul oprit în spaimele trezirii e-acum stăruință în încercarea de a reda întocmai detaliile ritmul normal se

o noapte cu balauri înfocați hoinărind cu exces de viteză au ropotit dușuri neîncălzite cu zarvă din toate direcțiile propagându-se așijderea oare ne întreabă cineva dacă suntem

http://www.youtube.com/watch?v=hHZvMAJUN5g&NR=1&feature=fvwp http://www.youtube.com/watch?v=15_mQ5zlm8Q în bolul gol de ani de zile ce încă miroase-a pește mort nimerește un bondar

la zero grade nu-i prea multă mișcare pe nicio stradă - doar urmele ogrăzii fără vreo opreliște

chiar și cărarea ticsită cu capcane în orice-anotimp – trecând pe lângă ele un căprior cu ciute

îmi mângâie ploaia pletele abia spălate cu șampon de brad consider că e surioara mea mai mare decât adolescentul mine că mama natură m-a încredințat ei chiar și-n ziua mohorâtă de

Peste pupăză se pune Nu pentru a ei salvare, Dar și câinele - se spune - La vedere-n coadă-l are.

O „mașină” de-altădată Construită de-un potent; Multe cifre-s, ptiu!, deodată Calculate-exact, atent.

Niște liste de bucate Ordonate-ntre coperți Îți prezintă mai de toate: Multe crude - mulți... chiar fierți. * - soluția așteptată - Meniu

pânzele din vis stricate cu mătura – nici un păianjen

să văd clar pe timpul zilei am nevoie de lentile nu de-aluzii prea subtile să m-ascund în dosul... vilei însă Clarei - soțioarei - nu-i priesc nici ochelarii cei ce-i au la ochi măgarii și

Unitate de măsură... Până și-n compasiune E-n acorduri (și cu-armură) Conștiinței... presiune.

îl așteptam pe Moșul cu barba lungă până'n tălpi îmbrăcat în roșu cu mama de mână chiar pe bulevardul Piperei am văzut că sunt mulți Moși toți îmbrăcați în roșu spânzurați de balcoane neștiutorul

Un cățel e-n chef de joacă Lângă-o cloșcă porumbacă Și cum tocmai îi stă-n fire Latră vesel, fără-oprire. E prea mic... de ea nu știe Că-învățase meserie: Să se bată ca cocoșul Când o supără

Vâsculeț verde cu flori: Ale iernii sărbători Le îmbraci cu bucurii Pentru-adulți, tineri, copii! Vâscul astăzi a-înflorit Pentru Pruncul zămislit Într-o Maică pământească Fără pată