Miclăuș Silvestru

pe vremuri se fabricau și pantofi cu scârț erau cumpărați de cei înstăriți cu cheagul mai vârtos cum scârțâie zăpada sub tălpi când geru-i mare de crapă pietrele așa se-auzea câteodată în

E-ncărcată, nu-i cămilă, Față are de mătase, Nu-i din carne și din oase, Prejur prânzu-i o idilă.

îndemnat să ascult „Mama lor la toți” fac selecția după activarea motorului colindele deschid inimile bucuriilor motivate de speranța în fericire cunoașterea tradițiilor cântecul

Pare-un maldăr de nuiele, Tiz leit cu-al său tipar, Bun chiar și la strâns surcele, El de curte-i, nu-n zadar.

Semnătură de valoare Cu stilou ori pix, nu cretă, Pe-o hârtie oarecare De o mână de vedetă.

și-n gaură de șarpe mă găsește inamicul meu nr 1 cu clicuri navighează teleghidat de noua tehnologie hi –hi – hi primește în schimb mură-n gură particularitățile paginilor trecutului

de juma de oră-aștept sub ceasul din turn mi-s picioarele-nghețate dar fața-mi arde ca flacăra aragazului vie sub cafetieră eu ard de nerăbdare pentru clipa întâlnirii Valy însă nu dă vreun

Dă lumină, la o-adică, Făr’ să aibă-n dânsa focuri, Lent, în noapte se ridică Peste dealuri, peste blocuri.

Alianță sau război Între-echipe, între doi, Și sunt reguli, să se poarte, După cazuri, pân’ la moarte. (partidă...)

am numărat plopii de pe marginea drumului ce duce spre Siret pe o parte și pe cealaltă nu au ieșit la socoteală fără soț mai mult ca sigur El nu a numărat pe cei de pe drumul

un domn în toată firea cu doi câini la plimbare lasă cu nepăsare în urma lui priviri aruncate de alții să nu spun și de ce la o aruncătură de băț în urmă o doamnă cu un păr blond

Iminentă e răceala, Cauți leacuri de folos, Și primești pe loc „zicala” De la alții: „Sănătos!”

O corolă și-un caliciu, Clar că-i vorba de o cupă, Piciorușul e-un indiciu, Tot, metal de preț, ca grupă,

mă trezesc vorbind în dodii până și noaptea în somn mai mereu de unul singur dodiile mele sunt și în versuri două trei câteodată patru alte dăți chiar și mai multe dodii albe sau în