Miclăuș Silvestru

Sănii cad cu podu-n jos Și arată fier lucios, Iar papucii, neamuri rele, Ne arată găurele.

nu am greșit cu adevărat mă refer la litera O des folosită în exprimare poetică sau pur vulgară de aș fi avut un dicționar de rime nu mi-aș fi stors crierul un ceas în creierul nopții

Pleci să cumperi marfă bună, Intri colo și colea, Că îți merge treaba strună Lași tot restul pe tejghea.

Încăpere specială Pe măsura unui trup Procurată-n repezeală Și-nsoțită-apoi de-un grup.

Într-o șatră oarecare, Bine pus pe-o pirostrie E ceva din tuci sub care Arde-un foc la meserie.

Croitorul, fără preget Ca să poată a munci, Pune-un corp, pe-un singur deget, Multe ori n-aceeași zi.

Nu-i făcut la întâmplare, În ce câmp ai vrea matà, E precis în măsurare, Bun să ai cum compara.

suferința de-o zi-i durere durerile mai multor zile succesive devin un chin da ce chin durerile sunt provocate de boli în mod frecvent vă asigur că și dragostea este un focar

Cică de nimic nu-i bună, Dar de-o ai la îndemână, Fiind pătat pe corp, pe mână, O și prinzi să te faci lună.

Șade tâlcul bine-ascuns Între versuri scurte care Făr’ să pună vreo-întrebare Tot așteaptă un răspuns.

nea Pițigoi pensionarul are-o păsărică-n casă sigur că în colivie-o ține o mierlă gulerată zdravănă pe fața lui olivie apar zâmbete obraznice schițate în urma interminabilelor tachinări

pe masa de călcat fierul pe verticală îl aud bolborosind ceva îmi imaginez că vrea să comunice cu nevastă-mea poți să te-torci iarăși la mine sunt fierbinte la maxim mă prinzi de

Chiar-înainte de-a da-n fiert, Deși-i lapte proaspăt muls, Se brânzește în mod cert. Să mănânc e-al meu impuls.

Nu-i o țintă la vedere Îns-o are orice ins, O atinge cu plăcere Numai cel ce nu-i împins.

Se cufundă în lectură, Vaste arii el cuprinde, Pentru-a lumii-nvățătură Strânge cărți apoi le vinde.

În talciocul din oraș Tuturor li-i curioasă O lădiță-ingenioasă Ce o are un tolbaș.

Semn prin care-ndrăgostiții Își declară în scrisoare Fără-a crede-n superstiții Că amorul le e mare.

pe luna plină sub limba clopotului – umbre nocturne

Bani mărunți copilul are Însă-n bancă nu-i depune, Știe locul lor anume Și-i ascunde-n graba mare.

Treci prin el să intri-n beci, Trec și oi pe rând la muls, Trece must prin jgheaburi, deci Vreau răspunsu-îndată, smuls.

nu orice vorbire de rău este calomnie un bun avocat m-a scos din gura lupului cândva când mi-am permis să defăimez pe unul din foștii patroni nu tocmai cumsecade știți ce a afirmat în

Cred că floare-i o regină Ce îmi dă al ei parfum, De-o ajută o albină Își atinge țelu-acum. Dar ș-un bob: de grâu, neghină, Are-n lume rolul său, Soarta însă-i e meschină De-a ajuns