Miclăuș Silvestru

Într-o șatră oarecare, Bine pus pe-o pirostrie E ceva din tuci sub care Arde-un foc la meserie.

Croitorul, fără preget Ca să poată a munci, Pune-un corp, pe-un singur deget, Multe ori n-aceeași zi.

Nu-i făcut la întâmplare, În ce câmp ai vrea matà, E precis în măsurare, Bun să ai cum compara.

suferința de-o zi-i durere durerile mai multor zile succesive devin un chin da ce chin durerile sunt provocate de boli în mod frecvent vă asigur că și dragostea este un focar

Cică de nimic nu-i bună, Dar de-o ai la îndemână, Fiind pătat pe corp, pe mână, O și prinzi să te faci lună.

Șade tâlcul bine-ascuns Între versuri scurte care Făr’ să pună vreo-întrebare Tot așteaptă un răspuns.

nea Pițigoi pensionarul are-o păsărică-n casă sigur că în colivie-o ține o mierlă gulerată zdravănă pe fața lui olivie apar zâmbete obraznice schițate în urma interminabilelor tachinări

pe masa de călcat fierul pe verticală îl aud bolborosind ceva îmi imaginez că vrea să comunice cu nevastă-mea poți să te-torci iarăși la mine sunt fierbinte la maxim mă prinzi de

Chiar-înainte de-a da-n fiert, Deși-i lapte proaspăt muls, Se brânzește în mod cert. Să mănânc e-al meu impuls.

Nu-i o țintă la vedere Îns-o are orice ins, O atinge cu plăcere Numai cel ce nu-i împins.

Se cufundă în lectură, Vaste arii el cuprinde, Pentru-a lumii-nvățătură Strânge cărți apoi le vinde.

În talciocul din oraș Tuturor li-i curioasă O lădiță-ingenioasă Ce o are un tolbaș.

Semn prin care-ndrăgostiții Își declară în scrisoare Fără-a crede-n superstiții Că amorul le e mare.

pe luna plină sub limba clopotului – umbre nocturne

Bani mărunți copilul are Însă-n bancă nu-i depune, Știe locul lor anume Și-i ascunde-n graba mare.

Treci prin el să intri-n beci, Trec și oi pe rând la muls, Trece must prin jgheaburi, deci Vreau răspunsu-îndată, smuls.

nu orice vorbire de rău este calomnie un bun avocat m-a scos din gura lupului cândva când mi-am permis să defăimez pe unul din foștii patroni nu tocmai cumsecade știți ce a afirmat în

Cred că floare-i o regină Ce îmi dă al ei parfum, De-o ajută o albină Își atinge țelu-acum. Dar ș-un bob: de grâu, neghină, Are-n lume rolul său, Soarta însă-i e meschină De-a ajuns

O movilă pe câmpie, La călcâi de călăreț, La cocoși floretă-i vie, Contrafort e la podeț.

E redată pe-ndelete O iubire naturală În pictură,-n operete Și-n poema pastorală.

de ce ați crede că spun tâmpenii e chiar adevărul având perdelele cuvenite limbajului cu Ana am vorbit de multe ori doar ca buni prieteni (de)la cataramă îmi povestea tot ceea ce

Natural - provoacă moarte, Preparat de medicină Însă-i leac, e o pricină, Ca de viață să ai parte.