Miclăuș Silvestru

Are dinți mai mulți decât oricine, Zilnic este și în mâna mea, Plete lasă-ntruna-n urmă fine, Vai de chica cui nu-l va avea.

Orice blid aflat pe masă De-o insectă-i colindat, Și în sporturi are clasă, Al său nume-i des uzat.

casă nouă după zece ani făcută cu mâinile noastre cu etaj mai deșteaptă nu ca cea bătrânească rotundă să nu se-ascundă hoții după vreun perete cu spuma de ras pe față cobor în

Trece-o rață crăcănată Cu-al său cântec spre pârâu, Și-un copil urmat de-o gloată La cules ceva din grâu.

Prin vibrații e emis Și-i de bază-n melodii. De îndată, dacă-l știi, Vreau răspunsul clar, concis.

un vis frumos plăcut și cu noi doi mă-ntoarce înapoi în pat căci multe amănunte au scăpat întors încerc și-arunc ca un pescar frânturi din restul cam precar mă fură somnul iute ca

E-ntr-un grup, nu spun la care, Nu-i la jug și nici la hamuri, Printre vorbe de urare Tras de coadă-i, lângă geamuri.

Claia pusă pe-o prăjină, Trunchi cu cuie lungi de lemn, Turn de veghe în grădină, Gâză care-ți face semn.

Lângă casă e-ngrijit, Are faima de "grăsun" Și e zilnic fericit Pân-aproape de Crăciun.

momentan stau bine deși din celular a ieșit vestea că toate acțiunile SIF nu mai au nicio valoare ultimii bănuți încasați nu-s îndeajuns pentru a plăti un prânz la unicul

Cât un punct e el de mic, Teamă au de el chiar toți, Intră printre haine-un pic, Fără jenă și-n chiloți.

De-o să treacă vreo cămilă Prin urechea acului, Despre ban voi spune-n silă: Ba, nu-i ochiul dracului!

E mâncată-n toată viața. Des, făcută-i în ceaun. Poți s-o tai ușor cu ața. Ia, ghiciți! Am vrut să spun...

O unealtă-n dulgherie, Loc vânat de fotbaliști; Nu-i o mare șmecherie: Două laturi… la naziști.

Umezeala de pe iarbă, De pe fire de pelin, Până zorii-ncep „să fiarbă”, Apărută din senin.

Din pânzeturi sunt făcute Haine pentru instrumente Cu fermoare prevăzute Și mânere imanente.