Miclăuș Silvestru

Pentru temele de-acasă Unu-l ai mereu curat, Pentru lecția din clasă Ai un altul, de notat.

E văzut pe cer și-n noapte, La motoare-n rol aparte, Are-nscrise multe fapte, De atleți zvârlit departe.

Cu el, berea, pân’ la urmă, Mai plăcută-i, toți o vor, După capre merge-n turmă, Și-i mereu ispășitor.

Unii-i zic „sperietoare”, Dar se sperie de om, E un soi de rozătoare Detestat de agronom.

Locul primei frunze-l ține La femei și la bărbați, A fi fără-i o rușine Între oameni educați.

patru locuri față-n față în autobuz unu-l ocup eu două femei două din fața mea le cercetez una își reconturează rujul balansându-și oglinda cu nepăsare timp de mai multe

Când e-aproape primăvara, Și bărbatul, și femeia Pun la piept – știți vorba-aceea – O figură-n toată țara.

Bețe scurte și subțiri Ce-s purtate printre dinți Văd copiii la părinți Și la unii musafiri.

Semn purtat de mulți la piept, O povară pe spinare, Pentru omul înțelept De folos în adunare.

Cresc pe ape curgătoare, Și pe lacuri, și pe mare, Fac mic zgomot ca o-aripă, Dând de mal dispar în pripă

zace lângă mine o pană a îngerului care m-a păzit pe timpul intervenției mănușile chirurgului pline de sânge zac și ele împreună cu toate resturile extrase din mine fiind

Cu tulpina-n patru muchii, Flori doar albe-o plantă are, Fructe multe ca păduchii Ce se-agață la-ntâmplare.

E un meșter între mulți Care-i fără multă școală, Nu ne lasă el desculți, Lucrul său e de scofală.

Unitate de măsură - Cel mai des de dus la gură, Fu cândva și de-mprumut: La ulei, nu la vermut.

I-admirăm în zori dantela; Cu venin, nu-i doar oleacă Mușcătura. Trece dacă E cântată tarantela.

Vitregitul în mulțime Are-n schimb un mare dar: De la mare înălțime Se transformă-n bun pescar.

De când e lumea și Pământul Þărâna noastră roditoare-a fost Căci Domnul ne-a trimis Cuvântul Ca noi în toate să găsim un rost. Noi însă am ales păcatul, Acum fiind cuprinși de

El se pune - și nu-i șagă - Peste-o oală chiar minune, Peste vasu-n care-i bragă; Peste nervi - tot el se pune.

Știri și bune dar și rele Mulți în el trimit departe, Nu romane, nici nuvele, Dar impropriu-s cât „o carte”.

Apa, focul - împreună Pot să facă-o treabă bună. Care-i vasul ce se-astupă Când în el se face-o supă?

Victor și Nicu - gemeni unul alb și unul negru erau numiți Vi și Ni de toți sătenii copii tineri bătrâni nu cer permisiunea și trec peste multe amănunte când să le meargă mai

Individul profitor Ce din urmă vrea s-ajungă Pe un altul, din popor, Să-i sustragă bani din pungă.

mi-a dispărut muza n-o s-o declar nulă sigur e de folos altuia altora s-a folosit de mine să dea lumii puținele mele gânduri șugubețe unele chiar prea puerile altele fără vreo

Cu tempo-uri variate Dansu-acesta are rost Ca și vorbele-nșirate La mustrarea unui prost.