Poezie
chip
1 min lectură·
Mediu
un cap de copil ivit
la un geam slab luminat
îmi aruncă gândurile-n urmă
cu zeci de ani
așteptam până seara târziu
întoarcerea tatălui de la serviciu
tot la geam
până se aburea de tot
pâinea neagră proaspătă
căpăta iz de rucsac până
să ajungă în mânuțele mele
vântur o mână spre acel chip
primesc în schimb un zâmbet
și îndată mânuța îi flutură
ca o batistă în bătaia vântului
i se alătură chipul mămicuței lui
și-mi pare că-i nevastă-mea
ca altădată când plecam
după interesele zilelor
zâmbetul de la geam
s-a întipărit în inima mea
o bună dispoziție
îmi ușurează poverile
de-atunci caut zilnic
pe la toate ferestrele
zâmbetul inocenței
icoanele trecutului
001400
0