Poezie
camIoane
2 min lectură·
Mediu
șoferitul pe vremuri era o meserie
cum să spun pe-nțelesul tuturor
bănoasă
câte-mi povestea Victoraș
singurul șofer din sat
pe vremea copilăriei mele
era pe-o basculantă murdară
dar fetele cele mai curate
trăgeau toate de colacul lui
pentru fiecare-ncărcătură
lua ciubuc gros din care
făcea parte și fetelor
așa spunea el
ce aere-și dădea
știa ce spune
da cine să-nțeleagă
copilul din mine
nu
acum da
mă duce mintea la ce-i tuna lui
toată ziua
s-au ridicat apoi și alți șoferi
din satul meu numit Mărginiți
care mai de care mai oacheș
în profesională școliți
la oraș
multe din mărfurile perisabile
sunt distribuite rapid nu cu marfarul
camioanele-s mijloacele de transport
potrivite comerțului modern
unul din ei
Ion
pleca în curse lungi de tot
în Vest și umplea fetele
cu valută
camionul lui era lung tare
cabina încăpătoare cât chilerul
caselor țărănești
s-a spovedit într-un an
nu mie
unui preot străin
venit de misiuni în sat
a ieșit din confesional după ½ de oră
parcă-ar fi fost numai el prezent
pentru cenușa acelei miercuri
după liturghie s-a răcorit și mie
mi-a tras acela o muștruluială bună
după ce m-a descusut
m-a tras de limbă
ne tutuiam trăgându-ne
de bârnețe
că și-așa nu-l cunoșteam
printre altele a spus
Ioane
tu nu gândești
dacă Doamne/Doamne care
face să se răstoarne atâtea camioane
într-o zi o să facă să cadă păcatul pe tine
o să te găsească îngerul tău păzitor
zdrobit pe dedesubt printre portocale
Ioane cam
ești nechibzuit
rărește-o cu păcatele
uite ce-ți propun
ascultă
i-ați un pumn de cenușă
să o ai mereu cu tine la drum
descurcă-te
cu ea
dă-ți pe față
pe frunte
și-mi zice Ion
păi
deja-s tuciuriu ca mama
Ãluia
m-aș da degeaba
așa că decid
o duc blondelor
în Vest
001.505
0