Miclăuș Silvestru

De ce se supără Doamne lumea pe mine? Doar vreau ca toți să-ți dea ce Þie se cuvine: Cinste, laudă și sinceră-nchinare Cum ai cerut pe-a Muntelui Înfățișare. Învățătorii tăi din Legi

Un corp cu două capete E numit trup siamez. Împart pentru toată viața Aceeași soartă în trapez. Dacă sunt băieți, e simplu: Ei sunt frații siamezi. Dacă-s fete amândouă? Sunt

Vă veți întreba vreodată Ce simte-o femeie violată? De-o vedeți că fustă poartă Înțelegeți sigur, e o artă. E arta de-a fi ”veline” Oricând, oriunde, pentru

Ce bine mă simt! Mă tratez doar cu minciuni. Mi-e stomacul mereu plin, totuși, am suspiciuni. N-am mâncat nimic. Chiar mi-e plin stomacul ochi? Cum de nu îmi amintesc? Să fi prins oare

Se trag sfori în toată țara: Se mărită Sforioara, Din familia Sforilă, Neam din neamul lui Textilă. Sforioara-i încă mică, Toți o cheamă \"Sfloricică\"; Nașu’ mare știe bine Numele de

Greșit-ai de multe ori, știm bine! Iertat ai fost la fel, de multe ori! Te-nfingi în viața noastră ca un spine! L-al tău mormânt Ne-o pare rău și după-un buchet de flori! Ni-i viața noastră un

A căzut o piuliță De la mare înălțime. Se lucra pe schelă Sus, la turn. Două-njurături fierarul scapă S-ajungă pe ea din urmă. Până jos sunt multe etaje De schelet feros. Piulița

Nu vă zbateți pentru mine! Am ajuns în loc nepotrivit: În Þara Oglinzilor Strâmbe. Regina mea e Nedreptatea Ce mă protejează Cu garduri de foc. Soțul ei, regele Orbdarvăd, Mă conduce pe

Of-ul românesc e ușurare În necazuri și-ncercări cu greu. Off-ul englezesc e rușinare Cum e tusea la motor... rateu. Sigur voi sări peste băltoace. Prefer of-ul nostru de român. Nu vă rog.

Cum îmi vorbise mama-n vis Mă așteptam să fie rândul meu La a pleca din lume. Chemarea ei mi-a fost coșmar Și zilnic tot încerc din răsputeri Să-i împlinesc dorința cea din urmă. Ooof! Mă

Vindec toate c-o minciună. Mă fac medic, v-o spun drept. Pun extras de mătrăgună Peste vorbe de-nțelept. Spune-mi numai ce te doare! Banii-n cont să mi-i trimiți. Eu pun leacul în

De sunt tăios ca Bergerac, Este doar din vina lor. Regula, of! Nu e pe plac Sărmanilor din popor. Nu aș vrea să tai prea tare. A mea sabie-i de dac. Fie România Mare Fără urmă de

- Ascultați, afurisiți salariați! Ceea ce este de făcut E doar să executați. Nu priviți la stânga! Nu priviți la dreapta! Priviți... doar înainte, La directorul vostru general! Sunt

Zeci de sulițe în jos cu vârful, Piramide-nalte răsturnate, Se vor naște-ncet de-odat’ cu-amurgul, Atârnând de streșinele toate. Dimineața-n răsărit de soare Strălucesc ca zeci de

Nu e culoare Ceea ce ne vine de la soare... E doar puternică lumină În raze x Gama Și ultraviolete. De fapt E albul violent Ce are o mare putere, Omului folositoare Dar și

În goana către crudul viitor Nu știm precis ce ne așteaptă Nici măcar o clipă mai departe E doar hazard ce ne propunem Oprește Doamne-al timpurilor zbor Goana noastră-a

Să pot gândi ca tine M-ai trimis să-mi spăl creierul Să fie curat ca lacrima Chiar mai curat Îți zâmbeam nevinovat Ca un copil Nu ți-a plăcut de mine-așa Eram prea pisălog Și prea

Închisoarea pentru tecste E offtopic. Nu-i poveste. Doar de scrii o moțiune Poți ieși pe cauțiune. Offtopic ne este tipic. Nu ni-e teamă de dreptate, Însă crezul nostru-i civic: Pentru

Fratii mei De-acelasi neam cu mine, Ce sa ma fac? Fata mea e pistruiata. Cum sa ma vindec? Cum s-o vindec? Fata mea nu-i pistruiata. Doar scrisul i-e pistruiat. a se citi: Frații

În fiecare dimineață Cu noaptea-n cap La ora cinci și câteva minute Pe-o stradă oarecare Mereu pe partea dreaptă Ajung din urmă o persoană Ce merge către gară E navetistul Mă poartă gândul

Urât miroase-n tot orașul. Să nu mă-ntrebați de ce! O știți și voi prea bine. Cum văd că insistați, V-o spun în vorbe simple Și sper să nu vă supărați. E mirosul insuportabil al fabricii De

Așternuturi de mătasă Mărginite cu dantelă Merită orice mireasă Jurământului fidelă. Mirii în fidelitate Au pornit pe drumul vieții; Și-au dorit o unitate Piedică-n fața