Miclăuș Silvestru

Nevinovați am fost aduși pe lume Și tot nevinovați ne-om stinge fără zile Părinții ne-au lăsat orfani Murind sacrificați ofrande nevinovăției În țarcul lupilor bătrâni Făr\' vreo portiță de

Boc! Boc! Boc! Cu-o RTVA (retevea) Bate-un sărăcuț boboc Tocmai la poarta mea, Să-mi ceară resturi de pâine Din cele ce dau la câine. Cum să ceară de mâncare Mie, cel făr’ de parale? Cere

Nu lua în seama nedreptatea! Va veni ziua dreptății Când nimeni nu se-așteptă. Tu fii cinstit și harnic Să poți hrăni urmașii Ce vor purta dreptatea Spre generații demne De a se numi

Am pierdut iubirea Nu o declar nulă Pentru într-o bună zi O voi întâlni Pe cea adevărată Am pierdut surâsul Ce-mi însoțea iubirea Și nu-l declar nul Din nou va izvorî surâsul Pentru-o

Nopțile trecute tot cânta un greier Pe balcon sau poate chiar pe coridor. Cum de-i tocmai la etajul doi? Vă spun că sincer m-am mirat. În timpul nopții când eu sufăr De singurătate și

Iubește! E legea cea mai dreaptă ce poate exista. O lege dreaptă e un semn de dragoste. Sunt și legi care amăgesc, Făcute de cei prepotenți Pentru a se îmbogăți mai mult. Aceste legi sunt

Politica minciunii (bi)decenală Brazde adânci încă ară prin țară. Semănători cu politica tavernei Vor seamăna minciuni din teatrul scenei.

Nu m-am supărat niciodată Când cineva chiar pe nedrept Mă înjura de steaua mamei Sau chiar de săraca steaua mea. Chiar să fi fost un renumit astrolog, Cunoașterea sa despre steaua

Se-anunță o nouă candidatură Nu la postul Șef de Procuratură Ci la postul de Președinte, Fiul săteanului Calinte. Președinții vânzători de

M-au descoperit. Am dat-o-n bară. Vindeam la negru-un nou dispozitiv Pentru hârtia strict necesară, Cuplat cu cel ce vinde laxativ. Invenția mea e foarte simplă: De pe culturile de

Nu te poți abține frate? Þine-o-așa până la moarte! Ai trăit degeaba. Þi-o spunn eu. Să te ierte Dumnezeu! * Am greșit, îmi cer iertare. Cu bine te las! Mergi pe-a ta cărare! Sper s-ajungi

Un potcovar gândi odată Că ar putea fi doctor nu de cai, Ci pentru găsitorii de potcoave Ce sunt bolnavi de-avere, de bun trai. Zis și făcut. Nu-i grea lucrare S-aștepți la umbră-n

Nu-i blestem, Ci-i doar realitate. Nu-i c-o spun eu. Fost-au fapte-adevărate. De zeci de ori Șerpi au coborât din nori Ca fulger. Au mușcat Din oameni nevinovați Cu gura morții. Dar

Vreți ca să ieșim din criză? Nu uitați de-a țării miză! Săracii mulți o vor salva Mâncând doar pâine cu... halva. „Lefuri mici doar pe trei sferturi Veți primi”... prevăd \"breveturi\" Recent

A rămas la fel Caisul de-argint. E arborele cel mai vechi Ce nu a evoluat. Dintotdeauna-n miile de ani Ajutor a fost omului Ce l-a cunoscut Și l-a venerat. O putere magică Trece prin

\"Evităm a țării grecizare\" Spunea șeful țării la Cotroceni. Dau soluția la redresare: Sacrificăm tot bieții pământeni.

nepoți aproape - povești la gura sobei cu fusu-n mână * cărbuni în vatră - împuținat caierul în furca bunei

La șezătoare - sub caierul pe furcă sfârâie fusul Lampa afumată - fiica deapănă firul cu ochii închiși

Modernismul laudă goliciunea Și face să dispară chiar rușinea. Modele-n modă-arată versiunea Cum să se-mbrace-n sărbători mulțimea. Inși cu primare gusturi de-altădată, Întinși la

Nimic nu ne-o putea scăpa vreodată De gura lumii și-a ei judecată. De faci, nu-i bine; de nu faci, e și mai rău. Faptele tale, va judeca mereu. Trăiește bine cel ce nu dă seamă Și nu-și

Nu te-ai vindecat prieten drag! Degeaba-ți spun eu minciună! Pastila \"minune\" dă-n vileag Prostia lumii nebună! * Nu ești milos nene Prurică, Ci doar un pisălog; Gândești prea des