Miclăuș Silvestru

Un potcovar gândi odată Că ar putea fi doctor nu de cai, Ci pentru găsitorii de potcoave Ce sunt bolnavi de-avere, de bun trai. Zis și făcut. Nu-i grea lucrare S-aștepți la umbră-n

Nu-i blestem, Ci-i doar realitate. Nu-i c-o spun eu. Fost-au fapte-adevărate. De zeci de ori Șerpi au coborât din nori Ca fulger. Au mușcat Din oameni nevinovați Cu gura morții. Dar

Vreți ca să ieșim din criză? Nu uitați de-a țării miză! Săracii mulți o vor salva Mâncând doar pâine cu... halva. „Lefuri mici doar pe trei sferturi Veți primi”... prevăd \"breveturi\" Recent

A rămas la fel Caisul de-argint. E arborele cel mai vechi Ce nu a evoluat. Dintotdeauna-n miile de ani Ajutor a fost omului Ce l-a cunoscut Și l-a venerat. O putere magică Trece prin

\"Evităm a țării grecizare\" Spunea șeful țării la Cotroceni. Dau soluția la redresare: Sacrificăm tot bieții pământeni.

nepoți aproape - povești la gura sobei cu fusu-n mână * cărbuni în vatră - împuținat caierul în furca bunei

La șezătoare - sub caierul pe furcă sfârâie fusul Lampa afumată - fiica deapănă firul cu ochii închiși

Modernismul laudă goliciunea Și face să dispară chiar rușinea. Modele-n modă-arată versiunea Cum să se-mbrace-n sărbători mulțimea. Inși cu primare gusturi de-altădată, Întinși la

Nimic nu ne-o putea scăpa vreodată De gura lumii și-a ei judecată. De faci, nu-i bine; de nu faci, e și mai rău. Faptele tale, va judeca mereu. Trăiește bine cel ce nu dă seamă Și nu-și

Nu te-ai vindecat prieten drag! Degeaba-ți spun eu minciună! Pastila \"minune\" dă-n vileag Prostia lumii nebună! * Nu ești milos nene Prurică, Ci doar un pisălog; Gândești prea des

De ce se supără Doamne lumea pe mine? Doar vreau ca toți să-ți dea ce Þie se cuvine: Cinste, laudă și sinceră-nchinare Cum ai cerut pe-a Muntelui Înfățișare. Învățătorii tăi din Legi

Un corp cu două capete E numit trup siamez. Împart pentru toată viața Aceeași soartă în trapez. Dacă sunt băieți, e simplu: Ei sunt frații siamezi. Dacă-s fete amândouă? Sunt

Vă veți întreba vreodată Ce simte-o femeie violată? De-o vedeți că fustă poartă Înțelegeți sigur, e o artă. E arta de-a fi ”veline” Oricând, oriunde, pentru

Ce bine mă simt! Mă tratez doar cu minciuni. Mi-e stomacul mereu plin, totuși, am suspiciuni. N-am mâncat nimic. Chiar mi-e plin stomacul ochi? Cum de nu îmi amintesc? Să fi prins oare

Se trag sfori în toată țara: Se mărită Sforioara, Din familia Sforilă, Neam din neamul lui Textilă. Sforioara-i încă mică, Toți o cheamă \"Sfloricică\"; Nașu’ mare știe bine Numele de

Greșit-ai de multe ori, știm bine! Iertat ai fost la fel, de multe ori! Te-nfingi în viața noastră ca un spine! L-al tău mormânt Ne-o pare rău și după-un buchet de flori! Ni-i viața noastră un

A căzut o piuliță De la mare înălțime. Se lucra pe schelă Sus, la turn. Două-njurături fierarul scapă S-ajungă pe ea din urmă. Până jos sunt multe etaje De schelet feros. Piulița

Nu vă zbateți pentru mine! Am ajuns în loc nepotrivit: În Þara Oglinzilor Strâmbe. Regina mea e Nedreptatea Ce mă protejează Cu garduri de foc. Soțul ei, regele Orbdarvăd, Mă conduce pe

Of-ul românesc e ușurare În necazuri și-ncercări cu greu. Off-ul englezesc e rușinare Cum e tusea la motor... rateu. Sigur voi sări peste băltoace. Prefer of-ul nostru de român. Nu vă rog.

Cum îmi vorbise mama-n vis Mă așteptam să fie rândul meu La a pleca din lume. Chemarea ei mi-a fost coșmar Și zilnic tot încerc din răsputeri Să-i împlinesc dorința cea din urmă. Ooof! Mă