Poezie

(...) omânie

2 min lectură·23 iunie 2010

Mediu

Politica minciunii (bi)decenală

Brazde adânci încă ară prin țară.

Semănători cu politica tavernei

Vor seamăna minciuni din teatrul scenei.

Schimbat-au adevărul pe minciună.

Ei de la diavoli și-au primit arvună.

Chiar au promis c-or face să dispară

Speranța într-o mică pensioară.

Suntem de râsul lumii comerciale.

Ne-ndopăm cu mărfuri occidentale.

Uităm ciorba de văcuță? De burtă?

Uităm de sarmale? De pâine, turtă?

Nu-i vina noastră o să spunem tare

Și-o să-nghițim alte minciuni amare.

E vina celor ce ne trag pe sfoară

Cu tot bugetul și fondul de-afară.

Politica-i de mână cu comerțul.

Când sunt greșeli e vinovat doar terțul.

Ei cumpără și vând: locomotive,

Păduri, pârtii și palate sportive.

Au vândut R-ul sfânt de la Rovine?

Au vândut r-ul drept de la rușine.

Au vândut chiar și R-ul României?

De ce sunt liberi inșii tâlhăriei?

Să nu tenteze nimeni vreo schimbare

L-al țării nume! E \'naltă trădare.

Să dăinuie de-a pururi cum Viteazul

A unit-o. Doar să-i alegem cneazul.

Românie! Tu ești dulcea mea țară.

Nedrepții ce conduc or să dispară.

O mânie sfântă seceră prin lunci

Spice de-adevăr ca hrană pentru prunci.

O mână-așează R-ul din Rovine,

O altă mână r-ul la rușine.

Să fie România-nfloritoare!

E dreptul nostru la a ei onoare.

001.348

Miclăuș Silvestru. “ (...) omânie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13945241/omanie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.