Poezie
Violuri... violențe
2 min lectură·
Mediu
Vă veți întreba vreodată
Ce simte-o femeie violată?
De-o vedeți că fustă poartă
Înțelegeți sigur, e o artă.
E arta de-a fi ”veline”
Oricând, oriunde, pentru oricine.
Bucurați-vă de față,
Nu de șoldurile heață!
Chiar de-or fi mai subțirele,
Pune-ți pofta-n cui tu, băiețele!
Sigur, sunt alții care trag sfori.
Mai bine, gândește să te-nsori!
Și atunci problema-i gravă;
Vei găsi în sat un naș de treabă?
Doi ochi dulci de care-ți place,
Prea mult timp, nu cred că s-or preface.
Sincer vor vedea iubirea,
Ce apoi, își vor dori-mplinirea.
Fii corect tu toată viața!
Serios fii chiar cu fleața!
Cel ce violează-o fată
Sigur e nebun sau, n-are tată!
Orice tată își îndrumă
Fiii, să dea cinste la-a sa mumă!
Nu glumiți cu așa fapte!
Mai bine dormiți în orice noapte!
Merge lumea înainte...
Din proverbe, frate, ia aminte!
Ești tu fiul violenței?
Nu! Nicicum în toiul somnolenței
Să nu ucizi un vis banal!
Renunță! Nici măcar un animal!
Avem toți dreptul la viață
Și-a ne-nfrupta din or’ce verdeață!
Lăsați liberi în arenă
Taurii să facă a lor scenă.
Se vor bate cu-a’ lor coarne,
Pân’-or reuși să se răstoarne.
Nu-i ucideți când vreți voi!
De ar fi oameni, ei ar fi eroi.
Spuneți că exagerez?
Nicidecum! Încerc doar să sugerez
Că violența către om,
Ne-ntoarce-n timpul când eram ne om!
Violuri? Violențe? Nu!
Nu cred că va-ngădui Pământu\'
Batjocura umanului
Spre-autonecinstirea neamului.
001.685
0