Sfori trase!

Se trag sfori în toată țara:

Se mărită Sforioara,

Din familia Sforilă,

Neam din neamul lui Textilă.

Sforioara-i încă mică,

Toți o cheamă \"Sfloricică\";

Nașu’ mare știe bine

Numele de unde-i vine.

Ea-i minoră și prin lege,

Trebuie să o \"dezlege\"

Pentru-a face cununie

Ca tot omul de-omenie.

Ce să spun de nașu’ mare?

A stat mult la închisoare.

Știu c-a fost născut \"din flori”

Și-nfiat la soții Sfori.

Să conclud scurt cu nășicu’

Altfel n-o să știm sfârșitu’.

Al său nume-i Sfori Halaldar.

Bun prieten de primar.

El trăgea sfori bine-n lume...

Doar că se-ntrecea cu ”glume”,

Mult prea des neserioase

Și cu băuturi spirtoase.

Cum făcu de-ademenise...

Sforioara? Îi promise:

-Þi-aleg mire bun, cu vilă!

Fugi de casa cu șindrilă!

Are chiar și o mașină,

Marcă bună, pe benzină.

Mi-e prieten de la Carceri...

Să nu-i spui de-a’ noastre-”afaceri”!

................................

-El, Funiuță Sforicel

Din comuna Cânepărel.

A venit să-ți ceară mâna.

Tu să nu faci pe stăpâna!

Sforicel și Sfloricica

Erau singuri ziulica,

Chiar și noaptea câteodată.

Iată! Ea-i însărcinată!

Se trag sfori la primărie

Să se-aprobe cununie,

Pentru tinerii minori

prinși de Eros și licori.

El e iute la mânie

Dar o vrea și de soție.

Toate-s bune și frumoase...

Rachie, vinuri spumoase.

Nuntă mare-n Cânepoasa,

Știți voi cine e mireasa.

Mire, din Cânepărel,

Funiuță Sforicel.

Sforicel și Sforioara

S-au mutat în Cânepioara

Să trăiască mult și bine,

Doar că nașu-n scurt îi ține.

Eu vă zic... Să nu mă spuneți!

De-or afla-mi fac ochii vineți.

Nu mă credeți: nașu\' Sfori

E amantul ei, prin flori.

Sforile în primărie

Trase-au fost cu bani de-o mie,

Pentru scumpa Sforioară,

La primar și secretară.

Nu-i nevoie de morală...

Ea a fost trasă de poală,

Însă Sforicel, pe sfoară,

Făr\' ca mintea să îl doară.

NB- transformați familia de cuvinte după bunul plac!

explicativ:

sfáră s. f. – 1. Fum, fum înecăcios. – 2. Miros greu, miros de carne sau de grăsime încinsă. – 3. (Înv.) Sacrificiu. – 4. Anunț, știre. – Var. Mold. șfară. Sl. skvara (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 337). Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoară, în expresia „a da sf(o)ară’n țară” „a face cunoscut”, fără îndoială din sensul înv. de a comunica știrile importante prin focuri de strajă. – Der. sfarog, s. n. (obiect ars sau uscat), cu suf. -og (după Candrea, din rus. svarok; după Scriban, din sl. tvarogŭ „brînză”); sfarogi (var. sfărogi, sfîrlogi), vb. (a se face sfavog, a se scoroji), negreșit în relație expresivă cu (s)corogi; sfîrloagă, s. f. (încălțăminte uzată); sfarnic, s. n. (înv., altar pentru jertfă). – Din rom. provine țig. suvara „veste” (Graur, BL, III, 186). Cf. scradă.