Maya Vramita

Cred că există un soi de teren comun între spleen și nostalgie. Din fericire! Și mai cred că Marlon Brando la Paris a influențat într-o oarecare măsură acest poem. Poate fără să-mi dau seama. Deși trebuie îmbunătățit. Mulțumesc din suflet pentru comentariu!

Sunt câteva poezii pe care le-am citit aici, cu care, pot spune, mă identific. Dar cea mai apropiată îmi pare aceasta. Mă regăsesc și nu am să pierd timpul încercând să fiu critic literar, pentru că nu îmi permit. Pentru mine, este o poezie confesivă, care devine personală pentru cititor atunci când acesta recunoaște de ce autorul nu vrea să spargă geamul. Pare că nici nu trebuie spart. Felicitări!

Nici nu știu cum să răspund, am tot încercat să-mi adun cuvintele dar îmi pare că le-am pierdut pe drum. În primul rând sincere mulțumiri. Cât despre spart gheața...aș fi onorată!

Cuvinte de încurajare...mereu bine primite. Mai am mult de îmbunătățit, mult de lucru! Dar mă bucură enorm faptul că există oameni care își iau din propriul timp ca să comenteze și să aprecieze. Mulțumesc frumos, înseamnă mult!