Marius Surleac

Cezara, mulțumesc mult pentru semnul de lectură, apreciez cuvintele tale.

cu prietenie,
Marius

Andrei, mă bucură mult că îți faci timp să treci și pe textele mele și apreciez acest lucru. Mă bucură de asemenea și semnul tău de lectură și pasajele care ți-au plăcut. Îmi place ideea cu apele adânci - cele mai puțin adânci curg mai turbulent.

Mulțumesc!

cu prietenie,
Marius

Îmi place acest păcat latin, are fluență, ritm dar totuși cred că forma îl dezavantajează și îl trage în jos - dacă l-ai restrânge în mai puține versuri, adică se le aduni, să nu mai fie atât de răsfirate, ar arăta mult mai bine. Un alt element care șchioapătă este ultimul vers. Dar, ca o concluzie, mi-a plăcut în special ritmul.

O scurtă observație: \"moschee/moschei\" în loc de \"moscheie\"

cu prietenie,
Marius

Silvia, bucuros de trecere și de cuvintele frumoase cu referire la pasajele din text. Apreciez semnul tău de lectură. Mulțumesc!

cu prietenie,
Marius

Adriana, mulțumesc mult pentru semnul de lectură. Într-adevăr ai surprins bine ceea ce am vrut să transmit și mă bucură.

Cu prietenie,
Marius

Un text foarte descriptiv și înțelept scris, ca un tribut pe care nimeni nu ar vrea să-l scrie în acest fel, dar asta e viața - trebuie să mergem mai departe, cu credința că acolo, undeva sus, sufletele sunt liniștite. Cuvintele de mai sus sunt atât de frumoase, atât de tandre, atât de adânci, atât de pline de durere.

cu stimă,
Marius

Să fie cumva \"Leurda\"? - deși nu îi prea găsesc legătura cu portativul (care de altfel poate avea o multitudine de sensuri)

Cu prietenie,
Marius

Sorin, mulțumesc de semnul de lectură și sfaturi. O să mă mai gândesc la partea cu pronumele personal și la a doua idee. Mulțumesc!

Cu prietenie,
Marius

Iolanda, mă bucur că am stabilit ce era de stabilit. Cât despre titlu, ție poate nu-ți place altora poate le place, mie îmi place. :)). Mă bucură aprecierea ta și faptul că se îmbunătățește cu fiecare citire - textul oricui poate fi văzut în multe feluri, depinde de interpretarea fiecărui după cum bine ai zis.

Nu am văzut ghicitoarea dlui Grigore dar mai făcut curios - dacă voi ști răspunsul îl voi posta.

cu prietenie,
Marius

Corina, mă bucură trecerea ta și îmi cer scuze că pe română nu las semne de lectură - dar echilibrăm pe engleză. :)

Să știi că sunt și eu adeptul analizei forenzice, doar atunci când se depășesc anumite limite. Glad you pointed out the \"sweet and sour\" sau \"bitter\" chiar!:)) și că ai prins ideea de transformare.

Best regards and wishes,
Marius

Ok, Iolanda!
În primul nu te-am salutat după un standard agonic și deloc nu e cu ofensă. Îmi pare rău dacă asta a ieșit – așa salut eu de obicei, iar cu cei pe care am ajuns să-i cunosc cât de cât folosesc alte apelative. Apreciez enorm comentariul pe care l-ai lăsat și nu ar trebui să te simți atât de repede lezată – dacă te-aș fi ridicat în slăvi te-ai fi simțit mai bine (nu obișnuiesc să fac așa ceva)? În plus, nu am zis că bați câmpii.

Acum, răspunsuri:

Ermetism – Da!

Metafiză – partea dintre diafiză și epifiză, o zonă de tranziție și de creștere și de producere a unui cartilaj nou; de aici las să se subînțeleagă

Fiză – element de producere, de creștere

Mor – e clar!

Meta – transformare, schimbare, dincolo de...

Idee este cea de trecere spre un alt nivel, o schimbare în mai bine poate și deschiderea percepției senzoriale și extrasenzoriale spre viitor. Prima strofă descrie construirea unui altfel de sicriu, unul bazat pe renunțare, pe sentimente și imaginație. Rafie, câlți, cuie – tâmplăria, etanșeizarea și îmbunătățirea propriului eu, cu elemente izolatoare gen „câlți”, elemente de fixare gen „cuie” și elemente de legătură gen „sfoară”.
Strofa a doua se dorește să fie mai vizuală, cu remușcări, dorințe, cu efemer, senzația de gândire profundă cu ochii ațintiți spre albastrul cerului care sugerează și realitatea.
Strofa a treia sugerează moartea cu elementele descriptive de mai sus.

Ultimul element nu anulează nimic ci susține mai puternic primele trei strofe, metamorfoza, un nou început prin năpârlire (restul las să se subînțeleagă), ultimul chip trist pentru a deveni mai plin de viață, fracul aduce eleganță, iar ultimul cuvânt este pur și simplu ultimul cuvânt din vechi, din poem, din orice.

Dacă vrei să mai vin cu explicații la ce am gândit prin textul de față, mai vin – mai sunt destule; dar cred că pentru moment este de ajuns. Las cititorii să se gândească mai departe!

Încă odată îmi cer scuze că a ieșit astfel. Pace?

Cu prietenie,
Marius

Adelina, mulțumesc foarte mult de semnul de lectură și mă bucură că ți-a plăcut. Într-adevăr ei nu vor mai fi cum au fost acum 10 ani, dar această nouă piesă aduce cu vechiul.

Cu prietenie,
Marius

Doru, din nou mulțumesc pentru că ești foarte prezent pe textele mele și pentru semnele de lectură.

Acum răspunsul: haibunul nu se termină cu o tanka, cel puțin eu nu am citit niciunul în literatura din afară. Tanka la care te referi aparține de haibunul (T-haibun) cu formă fixă format din trei haiku și o tanka (sau mai există și niște forme scurte - tibun, tanbun care probabil sunt asemănătoare), dar haibunul nu este decât proză haiku. Totuși există și ceva similar haibunului, numai că folosește tanka în loc de haiku și se numește \"proză tanka\".

Mulțumesc mult și te mai aștept.

cu prietenie,
Marius

Doru, mulțumesc mult pentru semnul de lectură și apreciez feedback-ul. Te mai aștept. Mulțumesc prietene!

Iolanda, ai prins un pic din idee - dar să știi că eu nu scriu cu \"fițe\" și nu voi scrie vreodată astfel + nicidecum titlul nu e scris pomptuos doar ca să zici tu că e cu \"fițe\" - dacă te uiți mai bine vei vedea că au legătură cu poemul toate semnificațiile din titlu. Ultimul vers nu renegă tot ce a fost înainte. Mulțumesc de semnul de lectură!

Cu prietenie,
Marius

Dana, rămân cu vechile afirmații asupra textelor tale dar adaug aici că acesta este, cred eu, cel mai frumos poem pe care l-am citit printre poeziile tale.

Îmi place că văd o oarecare agresivitate în stilul acestui poem, ceva nou care te atrage adânc în cuvinte și nu te mai lasă să pleci, un fel de ars poetica atât de sublimă. Nu am părți preferate din poem - el ca întreg e excelent, dar pot să zic că ultima strofă este superbă.

Din partea mea îți ofer 1000 de stele pentru acest poem, și galbene și roșii, mai mici și mai mari, ca apoi din tavanul nopții să curgă vise.

Cu plăcerea lecturii,
Marius

... decât că îmi place descrierea de dincolo de cuvinte, seninătatea cu care este scris textul, calmul, ca o inspirație spre vizualizarea în reflexia lacului de lacrimi, în care lebedele suave oglindesc - Pytor Ilyich Tchaikovsky.

Frumos!

O atât de calmă fluență a imaginilor, depănarea amintirilor prin flash-uri de o secundă, urmărirea dintr-un plan secundar a propriei ființe, un poem autobiografic liniștit, plăcut citirii. Felicitări Ela!

La mulți ani!

cu prietenie,
Marius

Domnule Emil, cuvintele dumnevoastră nu fac decât să mă încânte și mă bucur că haibunul de față a avut acest efect. Am redat aici câteva din elementele pe care le-am întâlnit în itinerarul meu spre Pécs. Aveți dreptate despre caracteristicile haibunului - nu fac decât să înfrumusețeze astfel de relatări.

Încă odată vă mulțumesc pentru semnul frumos de lectură!

Cu stimă,
Marius Surleac

Doru, felicitări pentru finală și mult succes.
Îți vom ține pumnii!

O reîntoarcere spre universul senzațional al copilăriei, o retrăire trecută prin ochi spre jurnalele inimii, umplute cu fotografii în mișcare; o remușcare poate.

Totuși un pic cam trist.

Cel mai mult mi-a plăcut: \"un pumn de emoții pe care le ascundem cu grijă
când pe marginea lor se adună un râs fals, o retragere în spatele palmelor
sunt fire care leagă ochii, sunt imagini prinse între ele\" - de altfel, este și cel mai vizual pasaj.

Marius